Marturisirile cutremuratoare ale unor femei despre pierderea sarcinii

1 din 4 femei experimenteaza, de-a lungul vietii, pierderea unei sarcini. Acest lucru inseamna 25% dintre toate femeile care raman vreodata insarcinate! Este o cifra, pe cat de mare, pe atat de dureroasa. Citeste aici marturisirile cutremuratoare ale unor femei care au trecut prin astfel de momente.

Citeste si: Cauzele avortului spontan: ce probleme pot provoca pierderea sarcinii

Pierderea unei sarcini este dureroasa, indiferent de varsta sarcinii, iar femeia care trece printr-o astfel de situatie trebuie sa-si acorde timpul necesar pentru a depasi acea etapa, sa-si permita sa planga, daca acest lucru o ajuta, sa vorbeasca, sa caute suportul celor apropiati si sa invete sa accepte, pentru a putea sa mearga mai departe.

Emotiile si starile prin care poate trece o femeie atunci cand experimenteaza o pierdere a unei sarcini pot fi dificile, iar ceilalti ar trebui sa fie mai atenti la felul in care incearca sa o ajute sa depaseasca momentul.

Iata cateva marturisiri dureroase ale unor femei care au scris deschis despre ce au simtit in acele momente grele:

“Sunt una dintr-un milion, stiu asta. Sunt una dintre cele patru femei, care sunt de fapt, milioane, care au trecut prin astfel de emotii. Si cele mai dureroase detalii care mi-au sfasiat inima au fost atunci cand aplicatia de pe telefonul meu continua sa-mi arate in cate saptamani sunt insarcinata si cat masoara bebelusul din burtica, si ma intrebam de ce nu-mi arata ca l-am pierdut? Inca mai primesc pe e-mail informatii despre lucruri si hainute pentru bebelusi. Si fiecare e-mail ma doare. Atunci cand am plecat de la spital, ma uitam cu invidie spre femeile care se recuperau dupa nastere. Si cel mai dur este ca nu ma mai simteam speciala”, a scris o mamica pe tommys.org.

Citeste si: Intrebarea “cand o sa ai un copil?” doare!

“O sa scriu ceea ce nu am putut sa spun atunci cu voce tare. In zilele care au urmat eram un mix de emotii care asteptau sa explodeze. Eram suparata pe toti cei care isi doresc avort, eram geloasa pe sora mea insarcinata, eram furioasa pe sotul meu ca nu este la fel de suparat ca si mine, ca durerea lui nu avea aceeasi intensitate cum o avea suferinta mea (…). Am fost furioasa pe toti oamenii care incercau sa minimalizeze trauma respectiva, spunandu-mi “stai linistita, esti inca tanara”, “vei incerca din nou in curand”, “o sa-ti revii imediat” etc – toate aceste “incurajari” ma infuriau mai mult, de parca acel bebelus pierdut n-ar fi avut nicio importanta. Eu il asteptam cu nerabdare, oameni buni, de aceea, va rog, sa aveti grija la felul in care va exprimati. In sufletul meu il voi iubi mereu pe acest copil nenascut”.

“Nu m-am gandit vreodata ca acest lucru mi s-ar putea intampla mie. M-am simtit goala si dezamagita, suparata pe corpul meu, ca nu m-a ajutat sa-mi vad visul cu ochii: sa-mi tin copilul in brate”.

“Am fost trista, suparata, deprimata si aveam o stare emotionala pe care mi-e greu sa o descriu. Acum plangeam, iar in urmatoarele cinci minute tipam, apoi ma linisteam si peste o ora o luam de la capat”, a recunoscut o mamica pe scarymommy.com.

Pierderea unei sarcini este un moment dificil nu doar pentru femeie, ci pentru si pentru partenerul implicat, dupa cum a avut curajul sa recunoasca un barbat:

“Cea mai dificila intrebare de dupa pierderea sarcinii era atunci cand ceilalti intrebau “cum se simte sotia ta?”. Era crunt. Ceilalti nu intelegeeau ca aceasta “pierdere” am suferit-o ambii si considerau ca, doar ea este cea care trece printr-o perioada neplacuta, iar eu, ca barbat, nu ar trebui sa am emotii. Dar le-am avut. Am fost devastat”, a scris un barbat pe tommys.org.

Autor: Inga Stoian

Citeste si: Infertilitatea doare! “Si eu vreau sa fiu mama!”

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here