Epilepsia poate aparea inca din prima zi de nastere a copilului, in primul an de viata sau mai tarziu. De multe ori, insa diagnosticul se pune tarziu pentru ca parintii refuza sa creada ca cel mic sufera de aceasta boala. Cum reactioneaza parintii cand copiii sunt diagnosticati cu epilepsie si ce repercursiuni are neacceptarea bolii asupra copiilor, aflati de la dr. Bogdan Florea, medic primar neurolog, initiatorul proiectului Telemedicina in Epilepsie.

De cele mai multe ori crizele epileptice debuteaza in prima parte a copilariei. Vestea buna este ca doua treimi din totalul copiilor cu epilepsie depasesc aceste convulsii dupa varsta de 12-13 ani. Pentru a vedea insa despre ce este vorba, parintii trebuie sa mearga cu copilul imediat la medic. Cand afla ca e vorba de epilepsie, parintii trec prin trei faze.

,,Prima faza e de negare. Nu e adevarat ca are epilepsie copilul meu, e o greseala, trebuie sa fie ceva intestinal  sau o cadere de calciu sau tensiunea. Epilepsie nu. Nimeni in familie avut. E o faza de negare, iar oamenii pleaca suparati din cabinet. A doua faza e de cautare, pe ,,Doctor Google”  dau epilepsia si acolo gasesc toate informatiile nestructurate, pestrite. Bloguri, vloguri, oameni care comunica intre ei, care stiu de suferinta asta, doamna Mimi din Suceava care recomanda domnului Gogu din Timisoara cum sa schimbe tratamentul copilului(…)Dupa aceasta faza de cautare care dureaza multe luni, un an, un an si  jumatate parintii sau adolescentii accepta diagnosticul si sunt in cautarea unor solutii in faza a treia. Unde gasesc doctor dedicat, un aparat bun, medicamentele… Si se intorc in cabinet dupa intervalul un an si jumatate necajiti, apasati. Timpul pierdut permite insa aparitia unor noi crize”, a declarat dr. Bogdan Florea, medic primar neurolog in Cluj.

Neacceptarea diagnosticului de catre parinti si amanarea inceperii tratamentului duc la declansarea crizelor din ce in ce mai des. Ele apar intai la doi ani, apoi la un an, la 9 luni, la 7 luni la 3 luni, la 2 luni, la o lună si tot asa pana cand intervalul dintre crize se scurtează tot mai mult.

,,Toata medicatia existenta pana in acest moment creste pragul convulsivant și incearca sa nu permita aparitia noilor crize. Timpul curge în defavoarea pacientilor, ascunderea diagnosticului și întârzierea mersului la doctor în cazul suspiciunii de epilepsie permite apariția altor crizei care fac viata mai grea tot pacientului pentru ca va fi nevoie de doze mai mari sau de cocktailuri de medicamente si astfel creste riscul de-a deveni refractari la tratament”, a precizat neurologul.

Medicul Bogdan Florea a povestit cazul unui copil care la 6 ani a inceput sa faca crize de epilepsie, dar care a fost lasat asa. Mama acestuia la dus l-a  dus la preot si atat. Copilul a devenit adult, crizele s-au intetit si de abia la 26 ani, gratie sotiei sale, a ajuns la neurolog.

,,Este foarte bun si preotul fara discutii, dar haideti si la doctor! Pana la 26 de ani nu l-a vazut nimeni pe acest barbat, care dupa ce s-a casatorit a fost adus de sotie, suparata ca omul facea in fiecare noapte crize de epilepsie, evident refractara la tratament in ciuda dozelor foarte mari”, a povestit medicul.

Urmariti intreg materialul video aici.

Vezi mai multe despre:

Epilepsia la copii

Epilepsia la copii, semne si simptome

Swimathon pentru Telemedicina in Epilepsie

Autor: Alexandra Manaila