Una dintre cele mai mari atributii pe care le au parintii este sa-si creasca si sa-si educe copilul astfel incat sa ajunga o persoana sociabila, responsabila, iubitoare, fericita si integrata in societate. Cati dintre parinti nu si-au pus, macar o data, intrebarea daca fac ce este mai bine pentru copil si daca modalitatea lor de a educa este cea mai potrivita. Deja exista foarte multe carti, dar si experti in parenting care, fie nu sunt de acord unii cu ceilalti, fie au propriile pareri contradictorii. Dar de ce, uneori, sfaturile pentru parinti pot fi atat de diferite?
Iata cateva exemple:
- Ia bebelusul in brate atunci cand plange pentru a se simti in siguranta/Nu lua bebelusul in brate atunci cand plange deoarece micutul se va obisnui asa sau chiar te manipuleaza.
- Palmuirea ocazionala este binevenita pentru ca disciplineaza copilul/Nu lovi niciodata un copil pentru ca asa invata cum sa-ti rezolve o situatie care nu-i place/convine.
- Lauda-ti cat mai mult copilul/Nu-ti lauda prea mult copilul pentru ca nu-i va face bine, va cauta mereu validarea celorlalti, sau recompense.
- Trateaza-ti copilul cu respect de parca ar fi prietenul tau/Copilul tau nu este prietenul tau, esti parintele lui.
Si lista poate continua. Parintii tind sa creada ca exista o singura forma de parenting care functioneaza cel mai bine, insa nu este neaparat adevarat. Cand copilul se comporta intr-un mod nepotrivit, problematic, se poate intampla sa fie din nenumarate motive si fiecare dintre aceste motive necesita un anumit stil de parenting.
Citeste si Diferenta mare de varsta intre copii: ce lucruri ar trebui sa stii?
Atunci cand nu identifici corect situatia in care va aflati tu si copilul tau s-ar putea sa alegi varianta gresita prin care o rezolvi.
Ce poti face in continuare?
Protectie
Acest context de viata se intampla atunci cand copilul este suparat, anxios, distrat etc. Parintii au nevoie sa vina in sprijinul copilului si sa-i arate o modalitate prin care poate gestiona el insusi problema. Ca rezultat, copilul se va simti protejat si va avea incredere in sprijinul/ghidarea oferit/a de parintii lui.
Reciprocitate
Copiii au nevoie sa respecte cerintele parintilor, iar parintii au nevoie sa respecte, la fel de bine, cerintele copiilor. Cu cat parintele le va respecta mai mult, cu atat mai mari vor fi sansele ca cel mic sa-i ofere respectul in schimb. De exemplu, parintele care accepta jocul ales de copil, chiar daca i se pare plictisitor sau care ii ofera acestuia posibilitatea de a alege cu ce vrea sa se imbrace, pot construi impreuna o relatie solida, ceea ce-i va ajuta si pe viitor.
Control
In locul pedepselor fizice, mult mai eficiente (si mai sanatoase) vor fi interventiile care presupun „luarea” de privilegii si dezaprobarile verbale urmate de enumerarea de motive pentru care este mai bine sa aiba o atitudine potrivita („De ce este bine sa faci asta?”).
Un comportament adecvat este invatat prin discutii si schimb de opinii, de multe ori, inainte de aparitia unei atitudini problematice. De exemplu, parintii le citesc copiilor povesti in care apar, inevitabil, caractere „bune” si „rele”.
Copilul invata prin observatie si participare la observatie. Este in zadar ca parintele sa-i spuna copilului ce sa faca, daca nici macar el insusi nu face ceea ce spune.
Prin urmare, un prim pas este sa identifici contextul in care te afli, pentru a putea sa-ti dai seama ce fel de rezolvare ai nevoie. „Copilul meu nu coopereaza cu mine pentru ca nu-i ofer, ocazional, si dreptul sau de a alege?”, „Daca cel mic nu stie ca atitudinea sa este nepotrivita, ar trebui sa caut oportunitati de a-i arata ce este potrivit?”.
De aceea, in functie de context, sfaturile de parenting vor fi diferite.
Sursa articol original: Psychology Today
Citeste si De ce ideea conceperii unui copil nu iti salveaza relatia de cuplu?
Autor: Andreea Borcila
