Bullying-ul in scoala: agresorul, victima si martorul

La scoala, Maria o tot necajeste pe Raluca. O porecleste in diverse feluri, o impinge, ori de cate ori are ocazia si ii murdareste caietul de matematica. Ea i-a spus doamnei invatatoare despre asta, dar dansa a spus ca sunt “copilarii”. Eu vad ca Raluca este din ce in ce mai trista, mami. De ce oare uneori copiii fac astfel de lucruri?”. (Ioana, 8 ani)

Bullying-ul este tot mai des intalnit in scolile din Romania. Iata care sunt principalii „actori” si cum ii poti recunoaste.

Citeste si: Bullying-ul incepe acasa. Si continua la scoala!

Ce este bullying-ul?

Daca vorbim despre fenomenul de bullying, intalnit tot mai des in scoli, atunci in acest caz trebuie sa intelegem ca „este o agresiune facuta de catre un copil sau un grup de copii, catre un alt copil sau grup de copii. Dar nu orice confruntare dintre copii inseamna bullying. Este vorba, de fapt, despre o actiune intentionata si repetata. Este un dezechilibru de forte intre cei doi actori, unul dintre ei este in pozitie de putere, in timp ce un altul este cel slab. Bully-ul poate zambi sau sa arate satisfactie, atunci cand il tachineaza pe celalalt. El cauta conflictul pentru a-si manifesta dominanta”, explica Adriana Mitu, trainer in dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor.

Traim cu impresia ca actori ai bullying-ul inseamna “agresorul” si “victima” acestuia. Dar in cele mai multe situatii mai exista un actor: martorul/martorii.

Parerea lui Gaspar Gyorgy, presedintele Asociatiei Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie, este ca in cazul fenomenului de bullying nu putem discuta despre „agresor” si „victima”, ci mai degraba despre „doua victime”. Pentru ca cel pe care il numim „agresor”, este de fapt, un copil care „nu stie cum altfel sa-si exprime emotiile”, iar „responsabilitatea noastra, indiferent ca vorbim de parinti, de profesori, de specialisti in sanatatea medicala, de reprezentanti ai mass media, este de a ne implica si de a nu permite astfel de comportamente sa fie facute cu buna stiinta.”

Citeste si: Bullying-ul, o problema serioasa in scoala romaneasca

Un “agresor” nu se naste agresor

Este foarte usor sa cadem in capcana aceea, in care punem etichete: acesta este un copil „rau”, iar celalalt este un copil „bun”.

In cele mai multe situatii, copilul agresiv a fost la randul sau victima unei agresiuni din partea parintilor, fratilor, rudelor, cadrelor didactice sau a altor adulti.

Copiii care sunt abuzati au un risc crescut de a abuza alti copii si, mai tarziu in viata, au tendinta sa-si abuzeze propriii copii sau parintii varstnici. Ca adulti, exista o mare probabilitate ca ei sa aiba probleme fizice si emotionale.

Indicat ar fi sa-l vedem pe cel care recurge la bullying cu compasiune si sa intelegem ca, pedepsindu-l nu vom stopa comportamentul respectiv!

Este vorba despre un copil care trebuie sa-si implineasca o nevoie. Este vorba despre o rana, o trauma, o stima de sine scazuta.

Urmareste si: Bullying – Agresivitatea copiilor in scoala

Cum ii putem ajuta pe copiii care au tendinta sa agreseze?

„Sa le cream contexte si conditii in care ei sa dialogheze cu semenii lor, cu cei pe care i-au tratat intr-o maniera negativa, urmand cei 3 pasi ai inteligentei emotionale: oglindire, validare si empatie”.

  • oglindire – „eu repet ce a spus colegul meu de clasa” (persoana care a agresat repeta ce spune celalalt despre experienta traita)
  • validare – „da, recunosc ca am facut ceva ce pentru tine a fost foarte dificil”
  • empatie – identificare emotiilor pe care le-a simtit celalalt („probabil ai simtit frica, teroare, anxietate, neliniste, nesiguranta, neincredere etc”) spune Gaspar Gyorgy – presedintele Asociatiei Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie.

Despre victimele bullying-ului

Pentru inceput ar fi bine sa-i “identificam” pe acei copii cu potential „de victima”:

  • copii diferiti de ceilalti, care au anumite particularitati
  • mai mici,
  • de o nationalitate diferita,
  • din centre de plasament,
  • copiii mai corpolenti sau mai slabi,
  • mai timizi,
  • ce provin din familii sarace,
  • cu abilitati sociale mai scazute, fara prieteni,
  • nepriceputi la sport,
  • considerati tocilari
  • cu dizabilitati sau tulburari de sanatate mintala
  • cei care sunt considerati a fi “altfel” de catre grup.

Strategii de a-i ajuta pe copiii cu potential de “victima”

Acasa:

  • Sa-i ajutam sa-si creasca stima de sine
  • Sa-i ajutam sa-si faca prieteni (conceptul de „peer body” – colegul „mentor” are rolul de a-l introduce pe acel copil in grupul de clasa).
  • Jocurile de rol (discutiile cu parintii facute acasa, jocurile de rol, scenariile  imaginare).

In scoala:

  • sa-i informam pe copii si pe parinti despre ce inseamna bullying-ul
  • sa se realizeze activitati pentru dezvoltarea personala si pentru sudarea relatiilor intre elevi (jocuri de grup, dezbateri, dialoguri deschise intre colegi)
  • implicarea activa a martorilor
  • implicarea consilierilor scolari etc.

Martorii la bullying

Sunt persoanele care iau parte la actul de bullying. Pot fi doar “spectatori”, pot fi “aparatorii” victimei sau “complicii”, cei care sustin agresorul (sunt elevii care experimenteaza sentimentul insecuritatii statutului in grup, de aceea stau in apropierea agresorului pentru a fi acceptati de el. Un alt motiv ce-i determina sa fie “complici este pentru ca isi doresc sa evite riscul de a fi agresati si de a deveni, la randul lor, victime).

Autor: Inga Stoian

S-ar putea sa te intereseze si: Accesul la internet si bullyingul, noile pericole pentru copii

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here