Inainte sa fiu parinte aveam ideea (recunosc, cumva preluata de la altii!) ca un copil trebuie sa invete sa adoarma singur. Ca nu este in regula sa stai langa copil pana adoarme, pentru ca viata ta de adult nu inseamna doar “parinteala”, si pentru ca si copilul trebuie sa fie responsabil si sa stie cum sa doarma si singur. Ok…
Doar ca de cand a aparut copilul in viata noastra, nu ne deranjeaza deloc ca in multe nopti (majoritatea!) sa stam (cand eu, cand tati) langa el 15-20 de minute pana adoarme, sa-l cuprindem, sau sa-i masam usor spatele, sa-i mangaiem capsorul. Sau pur si simplu, sa stam langa el pana adoarme. Si parca avem timp si de viata de adulti, si de cuplu, si de vasele din bucatarie, si de citit si alte activitati casnice sau hobbyuri pe langa. Iar partea cu independenta copilului, parca e mai independent decat multi alti copii crescuti dupa regulile din manualele de parenting.
Citeste si: Rutina de seara, metoda minunata de a te conecta cu copilul
Adevarul este ca si mie, atunci cand eram mica, imi placea ca mama sa mai stea cu mine cateva minute in plus dupa ce imi citea sau imi inventa o poveste, pana adormeam. Si chiar adoram ca nu ma refuza, ca era acolo, ma simteam confortabil, in siguranta. Si crede-ma cand iti spun ca nu am rugat-o pe mama sa doarma cu mine atunci cand paseam in clasa intai si chiar sunt convinsa ca nu a fost deloc speriata de faptul ca nu o sa fiu independenta sau ca o sa o rog sa vina cum mine la camin, la facultate, ca sa stea cu mine pana adorm!
Citeste si: Copilul are nevoie de un rezervor plin cu iubire
Lasand gluma la o parte, cred ca si statul acesta cateva minute in plus, langa copil, atunci cand te roaga seara, este un moment deosebit de bun pentru a-ti construi o relatie mai stransa si mai frumoasa cu el. Ajuta mult la atasamentul acela parental despre care tot scriu psihologii, cercetatorii si toti expertii in parenting. Asa cum este si cu alaptatul la cerere, co-sleeping-ul cand este bebelus, tinutul in brate sau purtatul copilului in tot felul de sisteme interesante si avutul grija sa-i raspunzi ori de cate ori are nevoie atunci cand e mic si te cheama la el, comunicarea si educatia cu blandete si tot asa.
Nu e nicio filozofie ca un copil are nevoie de iubire, atentie, sentimentul de siguranta ca esti acolo, orice ar fi, ca il intelegi si ca poate avea incredere in tine, iar partea cu “Mami, stai langa mine pana adorm?”, chiar nu e un obicei rau si nu il invata sa fie dependent de tine, ci il invata ca este important pentru tine, pentru tati, pentru toata lumea. Uite asa cresti un adult increzator, iubit si care o sa aiba succes in viata!
Autor: Inga Stoian
Citeste si:Sfaturi despre cum sa cresti un copil independent
