Aparitia copilului aduce cu sine multe schimbari. Noi devenim parinti, iar parintii nostri – bunici. Si noi, in calitate de parinti, si familia extinsa, traversam un proces de asumare a noilor roluri. Dar ce se intampla atunci cand “ceilalti” nu-si inteleg rolurile? Iata cum facem sa functioneze relatiile dintre mama, tata, copil si soacra. Partea a 2-a.

Citeste si: Tati nu e bona, tati e parinte!

Am avut ocazia sa aflu despre grupul de sprijin sustinut de Clinica de Alaptare la Crayon Club, in cadrul caruia a fost abordata tema “Relatiile cu familia extinsa dupa aparitia copilului. A se citi “Ce ma fac cu soacra?”, iar Roxana Grigorean, psiholog si psihoterapeut specializat pe relatia de cuplu si familie, le-a ajutat pe mame sa inteleaga mai bine despre cum iti poti imbunatati relatiile cu familia extinsa. Da, cu soacra, in mod special.

Prima parte a materialului o poti gasi aici.

Iata principalele idei invatate la aceasta intalnire:

Toata aceasta adaptare la noul statut, de proaspeti parinti, necesita timp si efort, de aceea este dificil, imediat dupa nastere, sa gasim resurse suplimentare pentru a gestiona relatiile cu familia extinsa. In cele mai multe cazuri aceasta “negociere”, aceasta setare a granitelor vine mult prea tarziu si de aici apar scantei.

Dar de ce apar aceste conflicte?

“Uneori, din diverse motive, familia extinsa isi poate asuma un alt rol. Unii membri ai familiei extinse pot deveni sau pot fi perceputi ca intruzivi prin vizite neanuntate sau prelungite, prin asumarea unor sarcini suplimentare, nedorite de parinti sau prin sfaturi si idei nesolicitate. Unele practici referitoare la cresterea copiilor nu mai sunt valabile astazi, iar aceste schimbari pot face relationarea si mai dificila”, sustine Roxana Grigorean, prisholog si psihoterapeut.

Atunci cand mama-soacra isi confunda rolul

Parerea unor mame prezente la seminar: „multe dintre mame soacre nu au ajuns sa experimenteze cu adevarat rolul de mame, fie pentru ca erau obligate sa se intoarca mai devreme la serviciu, pentru ca asa era inainte, copiii erau lasati mai mult pe la bunici sau crescuti aproape in totalitate de catre bunici. Nu e vina lor, dar din aceasta cauza insista prin actiunile lor sa-i cedezi rolul de mama, ca si cum isi doresc sa „reia” acea etapa, acea perioada pe care au pierdut-o. Si fac acest lucru fara a fi constiente de acest lucru. Am simtit ca au existat momente in care se incerca sa mi se ia locul. A trebuit sa ma lupt foarte mult pentru locul meu de mama”.

 Explicatia psihoterapeutului

„Rolul de mama este clar rolul tau, fara sa fie nevoie sa demonstrezi acest lucru sau sa arati ca-l meriti. In acest caz, bunicile sunt blocate intr-un stadiu anterior al vietii de familie. In loc sa intre in rolul de bunica, acesta fiind un rol foarte ofertant, fiindca bunica este perceputa ca fiind o persoana buna, calda, in timp ce mama este cea care vine cu reguli si limite, bunica isi doreste sa recupereze inconstient rolul de mama. Acest lucru se intampla din mai multe motive, unul dintre ele, fiind acela ca nu a avut ocazia sa si-l exercite in totalitate in trecut sau fiindca incearca sa repare anumite lucruri” spune psihoterapeutul.

Solutia? Trasam granitele!

 “Impreuna cu partenerul, in masura in care este posibil, inainte de aparitia copilului stabilim granitele propriei familii: care sunt nevoile si asteptarile noastre ca familie, care sunt rolurile familiei extinse etc.

Unele familii isi doresc ca in prima luna dupa aparitia copilului sa petreaca timpul “doar in trei” sau sa accepte vizite, care sunt clar delimitate in timp: fara vizite lungi! Este necesar ca granitele sa fie clar delimitate si comunicate si este util sa trasam aceste granite intr-un mod cat mai asertiv, sa nu ne asteptam la o validare din exterior ca facem lucrurile bine.

Relatiile cu familia extinsa pot scoate la iveala golurile din relatiile de cuplu, atunci cand unul dintre parteneri nu a parasit cu adevarat „cuibul familiei de origine”, nu si-a asumat rolul de adult, sot si parinte, si de aici pot sa apara multe conflicte: unul dintre parteneri ii ia apararea parintelui, in timp ce celalalt este impotriva.

Intrebarea pe care ne-o punem atunci este daca fiecare si-a asumat rolul sau si se raporteaza la noua familie formata. Se spune ca ne achitam total de datoriile fata de parintii nostri in momentul in care avem propriii copii” explica  Roxana Grigorean, psihoterapeut specializat pe relatia de cuplu.

Draga mama, incepand cu 22 noiembrie, Clinica de Alaptare te asteapta la intalnirile saptamanale ale grupului de sprijin. Acestea vor avea loc in fiecare joi, de la ora 11.00 pana la 13.00, la Zarva-Club de harababura pentru copii.  Adresa locatiei: str. Gramont, nr 38.

Autor: Inga Stoian

Consultant: Roxana Grigorean, psiholog si psihoterapeut specializat pe relatia de cuplu si familie

S-ar putea sa-ti placa si: Mami si tati, puteti fi un cuplu fericit… in timp ce va cresteti copiii! (partea 1)

Mami si tati, puteti fi un cuplu fericit… in timp ce va cresteti copiii! (partea a 2-a)