Daniela Popescu este de profesie medic, iar in viata de zi cu zi mama. A crescut in cariera o data cu copiii, fiindca primul a venit atunci cand isi terminase  specializarea in medicina de familie, iar cel de-al doilea copil cand se afla in rezidentiat pe oftalmologie. Un doctor care este parinte are avantajul de-a avea toate informatiile medicale, asa ca stie ce sa faca cu copiii atunci cand au probleme de sanatate. In ce situatii a ajutat-o profesia pe dr. Daniela Popescu in relatia cu copiii, dar mai ales cu ce dificultati s-a confruntat din postura de mama, aflati in interviul  acordat in exclusivitate pentru Superbebe.ro

Vezi si Superfemei. Supermame. Povesti de viata

Radu, primul copil al Danielei, a aparut in august 2011, cand mama avea varsta de 33 ani. Nadia, mezina, a aparut la 1 an si 7 luni diferenta de la prima nastere. Acum baietelul are 7 ani si 6 luni este pasionat de robotica, calculator, bowling, ski, tenis, limbi straine. Nadia, la cei 6 ani ai sai, iubeste dansul, teatru, joaca bowling si practica cu placere schi si  tenis.

V-ati programat sarcinile?

Pe prima nu am programat-o, pot spune ca eram ,,in crestere “ din punct de vedere al meseriei; eu  incepandu-mi  cariera ca medic in 2008, cand imi definitivasem specialitatea de Medicina de Familie. De asemenea eram si cu actitivitate de predare  in Catedra Medicina de Familie a Universitatii ,,Titu Maiorescu” ca asistent universitar. Surprinzator, in decembrie 2010-ian 2011 luasem decizia de a incepe al doilea rezidentiat, in specialitatea de oftalmologie, deoarece simteam nevoia unei noi provocari, iar sarcina a venit ca o surpriza in ianuarie, cand a fost confirmata. Ne doream copilasi dupa nunta din iulie 2010, dar am spus ca vor veni la momentul potrivit…. si se pare ca sosise acest moment. Al doilea copil, Nadia a insemnat o perioada scurta de sarcina, deoarece am nascut prematur si timp de o luna am fost in spital cu cea mica, moment in care am avut din partea tuturor sprijin deplin.

Cine v-a ajutat la cresterea copiilor si ce a fost diferit in ingrijirea celor doi copii in primii doi ani de viata?

Ajutor am primit din partea tuturor din familia noastra, mai ales ca in aceea perioada eram in anul 2 de rezidentiat pe oftalmologie si in anul 1 de doctorat. Cel mare, Radu era la Ploiesti cu bunicii materni, iar sotul se impartea intre noi, Bucuresti –Ploiesti sa poata sa ne ofere suportul necesar, precum si sora mea. Mai departe am reusit si ne-am reunit toti patru ( nucleu familiei, cum spunea tatal meu ) intr-o frumoasa casuta, pe care am cumparat-o si ne-am mutat in Bucuresti, venind cu noi si mama mea (eu dand dovada de egoism, pentru ca aveam nevoie de mult ajutor si tatal meu de multa intelegere). Diferenta dintre cei doi a fost din momentul in care Nadia a avut numai 1850 g si pana am “pornit-o” pe curba ascendenta de crestere, numai eu eram in preajma ei, din punct de vedere al ingrijirilor zilnice, ulterior sarcinile s-au mai impartit si celor din jur ( inclusiv bunicilor paterni ).

Care considerati ca a fost cea mai dificila perioada si cum ati gestionat-o?

Cea mai dificila perioada, dar scurta, a fost acea luna in spital cu cea micuta, iar suportul mi-a fost insasi meseria, ca sa pot sa am rabdare si intelegere fata de toate aspectele medicale ale situatiei fetitei precum si a partii psihologice a mea. Gestionarea acestei situatii a fost cu mult ajutor din partea celor apropiati, intelegere din partea lor si multa perseverenta din partea mea; chiar daca par cuvinte goale spuse, cele anterior, nu sunt, si rezultatele sunt palpabile.

Care sunt dificultatile cu care se confrunta un parinte medic?

Dificultatea cea mai mare consta in timpul scurt pe care il am in a petrece zilnic cu cei mici, fie din cauza intarzierii mele la locul de munca, fie ca urmare a programului copilasilor prelungit la scoala. De asemenea, necesitatea disponibilitatii mele la orice moment al zilei imi poate limita posibilitatea prelungirii clipelor libere cu cei mici.

Un parinte medic are avantajul detinerii informatiilor medicale, stie ce sa faca intr-o situatie medicala cu copilul. In ce situatii v-a ajutat profesia in relatia cu copiii?

Din punct de vedere medical intr-adevar in toata perioada pana la 4 ani, experienta medicala a fost binevenita, din punct de vedere a afectiunilor acute respiratorii/digestive asfel incat imbolnavirile chiar daca au fost, abordarea a fost mai relaxata.

Sunteti si medic de familie si medic oftalmolog. Tratati si copii? Care sunt diferentele de abordare a unui pacient adult versus copil?

Da asa e, profesez in ambele specialitati. Tratez si copilasi in ambele, diferenta dintre cele  doua categorii de pacienti fiind bazata pe abordarea cu mai multa rabdare, iar negocierea ,,arma secreta”.

Cum reusiti sa va impartiti timpul intre munca, copii, treburile casnice, familie?

Sincer, cu greutate, dar exista si noaptea, cand se mai pot face diverse lucruri casnice sau diverse lucruri de serviciu. Trebuie sa fie un echilibru, pe care il obtii prin tatonarea nevoilor celorlati din familie. O femeie poate fi si mama perfecta si cu o cariera de succes, dar are nevoie de mult ajutor. In  cazul meu constant vine de la mama si ocazional, dar sustinut de la sora, tata, bunici paterni si bineinteles am parte de multa sustinere din partea partenerului de viata. Exista momente, in care iti dai seama ca nu poti merge chiar la toate conferintele sau la cursurile ori intrunirile societatilor medicale sau sa raspunzi prompt unor cerinte, dar sunt rare si sunt clar compensate de partea familiala.

Eli Roman, mama pentru a doua oara. Jurnalista care a invins infertilitatea

Cum este relatia celor doi copii? Exista un preferat al mamei si unul al tatalui?

Relatia dintre cei doi, pot spune ca este minunata, dat fiind ca este mica diferenta dintre ei cu micile ciocniri in joaca lor pe diverse jucarii, pe care vor sau nu sa le imparta. Nu exista un preferat al nici unuia dintre noi. Fiecare este deosebit prin ceva, unul e mai incapatanat, altul mai nazdravan….

Cum arata o zi din viata dvs de mama?

Pregatirea ghizodanelului de dimineata ( apa si diverse schimburi de inlocuit la scoala), dupa care ii duc dimineata la gradinita/scoala in jurul orei 7.00 si ulterior daca reusec sa ajung ii iau, in  functie de program, in jurul orei 18.oo. Daca nu reusesc sa ajung sa ii iau, ma completeaza sotul sau sora si eu ajung la baitele copiilor. Ajunsi acasa ne ,,cosmetizam” , mancam si lucram la din teme, ne jucam, timp in care eu mai aranjez una alta minimal, ulterior pregatesc baitele, apoi citim sau ne uitam la TV. Dupa ce se culca cei mici, continui cu ce a mai ramas de facut din treburile casnice, cursuri sau diverse fise pentru cabinet, depinde ce e prioritar. In zilele libere, mergem in parc, in vizite la diverse expozitii, eventual muzee, in alte  orase sau pur si simplu practicam mersul cu rolele/patinele de gheata, bicicleta, trotineta si, nu in ultimul rand, mersul la piscina.

V-ati dori sa va urmeze in cariera? Spre ce specialitate medicala v-ati indruma copiii?

Da, clar mi-as dori foarte mult sa ne urmeze carierele, dar vedem spre ce ii orienteaza si soarta si daca reusim noi sa fim mai convingatori prin comportamentul nostru. Din punct de vedere al specialitatii, nu cred ca ii pot orienta catre vreuna, motivul fiind ca trebuie ei sa isi dea seama catre ce sa mearga. Ar fi excelent sa ne depasesca, daca nu macar sa reusesca cat noi si este foarte bine. Sa fie fericiti cu ce alegere vor face din punct de vedere al meseriei si sa se poata descurca cu provocarile de orice fel.

Ce sfaturi aveti pentru mamele care vin la medicul de familie cu copiii? Dar la oftalmolog?

Ar fi bine sa prezinte vizita la medic ca ceva prietenos si eventual prima vizita la oftalmolog sa fie un consult minimal in vederea imprietenirii/castigarii  increderii copilului.

Vezi si Urania Cremene:,,Parenting este ceea ce facem din prima zi in care copilul nostru se naste!”

Autor: Alexandra Manaila