Copiii supradotati din Romania: de ce au ei nevoie?

Stiai ca in Romania sunt 200.000 de copii supradotati sub 15 ani? Oare ei au mai multe avantaje de a avea reusite in viata? Cum ii percepe societatea? Oare este scoala romaneasca pregatita pentru ei sau au nevoie de o educatie diferita? Afla mai multe despre copiii supradotati din Romania si despre cum sa lucrezi cu ei, de la Monica Gheorghiu, Project Manager la Centrul Gifted Education

Citeste si: Monica Gheorghiu: “Copiii supradotati depind in totalitate de adulti pentru a fi descoperiti!”

Cati copii supradotati sunt acum in Romania?

Monica Gheorghiu, Project Manager Centrul Gifted Education, Sursa foto: arhiva personala

Statistic, in Romania sunt peste 200.000 copii supradotati sub 15 ani si, de cele mai multe ori, ei sunt marginalizati.

Nevoile lor educationale speciale sunt recunoscute in Romania prin lege (Legea 17/2007), insa aceasta lege nu se aplica de 12 ani, din pacate acest lucru constituind o incalcare a drepturilor copilului la noi in tara.

Grupul lor este considerat vulnerabil, avand nevoie de o atentie deosebita. Nesprijiniti, ei devin incomozi, neglijati si neintelesi de profesori, familie si de mediul social.

An de an, este posibil ca peste 97% dintre acesti tineri sa se rateze la varsta adulta din punct de vedere social, neperformand la nivelul promis de IQ-ul lor, conform cercetarilor internationale, ajungand la abandon scolar, ratare sociala, anxietate, depresie, alienare, tentative de suicid sau fapte antisociale (vezi cercetarile Doctor Joan Freeman, UK).

Cum percepe societatea un copil supradotat?

Studiind cultura romaneasca observam ca miturile copilului supradotat promovate de mass media fac ravagii in societatea noastra contemporana; stim ca oamenii nu se opresc sa studieze nevoile lui sau nevoile lui de educatie diferentiata sau cum functioneaza creierul lui, tributari fiind toti „credintei” ca un IQ superior asigura un avantaj social, si ca asta ii va asigura ceva in societate, ceea ce este o credinta falsa, neconforma cu rezultatele studiilor care nu coreleaza IQ-ul cu nici un avantaj sau reusita sociala marita.

IQ-ul este doar o fateta a capacitatii umane si acest IQ este ca un muschi: nefolosit in relatii sociale, neconstruind un creier integrat social (prin relatii cu semeni) si emotional (prin relatie cu propriile emotii) creierul intra in regresie, se dezvolta inegal si dezvolta  dezechilibre, apoi, nefiiind folosit la capacitate, ci la sub-capacitate, acest fapt conduce la modificari chimice care lasa amprente nedorite asupra dezvoltarii creierului (de exemplu: in lipsa dopaminei – datorita lipsei satisfactiei legate de vreo provocare- creierul dregreseza, si creeaza compusi chimici care sunt asociati stresului, ducand la anxietate, depresie, blocarea interesului spre invatare, apatie, plictiseala, lipsa de implicare in sarcina sau la scoala, sau mai rau, la comportamente reactive, distruptive – antisociale, sau abandon scolar).

Va invit sa parcurgeti acest citat din cartea „Exceptionalii”, de Malcolm Gladwell, pe care v-o recomandam cu maxima caldura. Cartea urmareste sa dezbata promisiunea sociala a IQ-ului:

„Dar exista un aspect sensibil. Relatia dintre succes si IQ functioneaza doar pana la un punct. Odata ce cineva a atins un IQ pe undeva in jurul valorii de 120, a avea suplimentar puncte de IQ nu pare sa se traduca in nici un avantaj in lumea reala masurabila.

Unul dintre cele mai mari mituri ale copilului supradotat este…

Ca oricum „le are” pe toate si ca fiind asa de destept, viitorul ii e asigurat. Din pacate, lucrurile nu stau deloc asa.

Sursa foto: Centrul Gifted Education

In primul rand pentru ca nu sunt intelese nevoile sale speciale si cu ce comportamente si modificari in educatie, consiliere si abordare parentala se coreleaza. De la modificari structurale in creier (felul cum isi folosesc emisferele cerebrale si zone din neocortex) pana la hipersensibilitatea lor emotionala si hiperexcitabilitatea lor, la nevoile lor speciale de a invata diferentiat (si nu e vorba de pregatire la olimpiada, cum eronat se intelege in cultura educationala romaneasca). Noi, adultii, avem nevoie sa parcurgem un traseu constient realist si asumat pentru a ne modifica perceptiile asupra a ce inseamna zona proximei dezvoltari pentru un copil supradotat.

Citeste si: Inteligenta emotionala mai importanta decat IQ-ul copilului?

Cum sa lucrezi cu un copil supradotat? Au nevoie copiii supradotati de educatie diferentiata?

Da, copiii supradotati au nevoie de educatie diferentiata. Exista mitul ca ei fiind supradotati, isi vor face achizitiile oricum, de oriunde, nu conteaza. Fals! Educatia diferentiata nu este doar o sintagma. Ea presupune modificari in intregul ansamblu al felului cum copilul invata, plecand de la cum sunt gandite procesele, produsele, la curricula, si mediul de invatare, pana la toti cei care interactioneaza cu copilul supradotat. Si aceste modificari sunt necesare sa fie facute responsabil, nu superficial.

Educatia diferentiata NU este pregatire pentru olimpiada. Este o preconceptie gresita referitoare la nevoile copilului supradotat, si falsificata de un sistem educational formal care isi aroga meritele cognitive uriase ale acestor copii, nu si posibila lor ratare sociala de mai tarziu, rezultata din aceasta dezvoltare dezechilibrata, a cognitivului in dauna emotionalului si socialului.

Copilul are nevoie sa dea sens, impreuna cu alti colegi, unei provocari, intr-un mediu unde se simte sigur, si tot acolo sa rezolve conflicte, sa cunoasca stari si emotii care apar simultan cu procesele lui cognitve. Abia atunci putem vorbi de provocari integrate emotional la nivelul lui ridicat de cognitie. Inca de mic, copilul supradotat nu poate sa se exprime cognitiv fara sa se simta in siguranta, emotional si relational. Acest lucru este ceva de baza.

Cu cat educatorii tin cont de timpuriu de nevoile copilului supradotat, cu atat copilul poate invata sa-si exprime emotiile, in relatie cu cognitivul, si sa-si pastreze relatiile cu cei din jur pentru a avea un creier integrat.

Noi am vazut cum la centrul nostru, Centrul Gifted Education, copii supradotati mici si frustrati, care aveau izbucniri de furie sau plansete interminabile, intr-un mediu unde li s-a oferit acceptare si spatiu de exprimare emotionala intr-un cadru sigur, in cateva luni au avut progrese remarcabile in starea de bine, exprimarea sinelui lor, creativitate si expresivitate, coerenta, incredere in fortele proprii si tot mai putine momente de haos emotional.

Ce se intampla in realitate? La gradinita, copilul mic supradotat nu face nici un progres, ci se insingureaza sau protesteaza. Are primele momente dupa plecarea de acasa, in care simte ca nu e deloc inteles, si se retrage, pentru ca tot ce se discuta este deja cunoscut sau neinteresant si cel mai important, felul cum este construita relatia nu este una de egalitate, unde copilul conteaza, ci una in care i se „cere” ceva, pentru a corespunde. Are sentimentul de insingurare, si de multe ori sta singur. Deseneaza, discuta cu personaje imaginare, sta departe de ceilalti sau intr-un colt, si nu comunica.

Parintii observa aceste lucruri si intra in panica. Se gandesc ca are tulburari, e bolnav sau cine stie ce. De cele mai multe ori nu ajung nicaieri, iar despre dezvoltare nu se poate vorbi. Copilul este disciplinat sa „asculte” obedient, este apostrofat sa taca si sa devina linistit, si cuminte, sub spectrul pedepselor venite de la cei mari (retragerea atentiei, a iubirii, respingerea, cearta, sau punerea la colt, etc).

Copilul supradotat are nevoie de:   

  • Sa fie descoperit. Acest lucru se poate face in primul rand printr-o testare de IQ validata pe populatia Romaniei
  • Parintii lui sa parcurga consiliere parentala (si nu doar o data, ci pe parcursul vietii)
  • Educatie diferentiata pe tot parcursul scolar
  • Plan Individualizat de Educatie
  • Un mediu de relatii sensibile si parinti sensibili la nevoile sale
  • Un mediu de invatare si de relationare bogat in situatii pentru reducerea asincroniei sale (adica dezvoltare emotionala si sociala, corelata cu IQ-ul, si nu doar dezvoltare cognitiva pentru performanta)
  • Relatii si procese orientate pe perspectiva sa, plecand de la perspectiva sa si de la modul sau original de gandire
  • Consiliere vocationala si de orientare in cariera

Cum poti sa ajuti un copil supradotat in clasa, la scoala?

Draga profesore, esti dispus sa faci imposibilul la clasa? Da, sau nu?

Sursa foto: Centrul Gifted Education

Noi iti vom da cateva indicii mai jos despre cum poti lucra la clasa cu copilul supradorat, insa stiind cat iti este de greu, repetam, apeleaza cu incredere la forta parintelui de a se implica in procesul educational, pentru ca doar avand parintele in acest proces dificil alaturi, scoala ta, clasa ta, va putea sa ajunga la un efort satisfacator pentru ca acest copil:

  • Sa fie descoperit la timp si sa primeasca sprijin adecvat pentru nevoile lui speciale
  • Sa inteleaga ca IQ-ul vine la pachet cu aspecte pozitive si cu aspecte neplacute, dificil de integrat ca de pilda intensitatea emotionala si hipersensibilitatea si hiperexcitabilitatea (doar un exemplu)
  • Sa se inteleaga pe sine
  • Sa-si inteleaga vulnerabilitatile
  • Sa lucreze pentru un creier integrat pe ambele emisfere, si nu doar pe emisfera stanga (unde tinde sa primeasca cei mai multi stimuli din partea adultilor, desi el nu are nevoie de acest lucru in mod singular, ci de relatii adecvate varstei si de procese tot mai complexe, corelate si in stransa legatura cu IQ-ul sau)
  • Sa inteleaga ca IQ-ul sau nu este decat un aspect al personalitatii sale, si nu poate deveni singurul lucru care-l defineste
  • Sa inteleaga ca relatiile si procesele prin care trece in viata, si la clasa, sunt mai importante decat performanta si rezultatele, pentru a putea sa se integreze social mai tarziu, in societate
  • Sa se observe pe sine in raport cu sine si cu ceilalti, mai degraba decat sa se compare si sa devina superior, dezvoltand un caracter si o personalitate dificila care atrage cu sine tot mai mari dificultati in relationare, mai tarziu, cand viata nu va mai tine cont de nici un IQ, ci de cum relationezi, cum te exprimi emotional, cum stii sa faci alegeri sau sa iti asculti intuitia si bunul simt.

Ce se intampla daca nu primesc o educatie adecvata?

In cazul in care abilitatile copiilor nu sunt identificate la timp si nu sunt stimulate adecvat, abilitatile risca sa ramana intr-o stare latenta, sa nu fie puse in valoare, sa nu se dezvolte atat cat le-ar permite potentialul sau sa si le ascunda.

Un numar imens din copii cu abilitati inalte sunt „gifted underground”, ascunzandu-si calitatile pentru a nu fi supusi pedepselor mediului lor social si pentru a fi acceptati in colectivitati.

Procentul de “gifted underachievers”- care in ciuda abilitatilor si calitatilor lor naturale au rezultate slabe la invatatura – este de asemenea enorm.

Statisticile mondiale arata ca peste 50% dintre copiii cu abilitati inalte nu au succes social sau profesional la varsta adulta (sursa: National Commission for Excellence in Education, US).

Va aduc in prim plan studiul de doctorat realizat de Dr Anne Favier-Townsend „Talente irosite. De ce sunt atât de multi oameni care au un IQ ridicat recunoscuti in copilarie si subperformeaza la scoala si in viata?, la randul sau o mamica, ea insasi Membru Mensa, ea insasi candva copil supradotat (la randul ei, mai traieste o data drama, copilul ei fiind tot un <<gifted>> care a fost zdruncinat de sistem).

In principiu, sunt in favoarea oricarui sistem care plaseaza copiii din aceeasi capacitate intr-o singura clasa. Altfel, cei care sunt foarte inteligenti se plictisesc, iar cei care sunt mai putin inteligenti nu pot face fata. ”, „Cel mai grav aspect al clasei este educatia cu clase mixte de aptitudini. De obicei, profesorii le dau mai multa munca, mai degraba decat proiecte mai provocatorare. Acest lucru ar putea fi, probabil, mai multe exercitii de matematica care pot fi complet contra-productive, pentru ca un copil devine chiar mai plictisit, avand de repetat acelasi tip de munca. Poate ca acestea sunt cazurile in care un biet profesor care se confrunta cu copii neastamparati este in imposibilitatea de a selecta copiii cu IQ ridicat care perturba prin plictiseala, de cei care sunt pur si simplu in mod voit distructivi, deoarece acestia nu pot intelege ce sunt invatati.

Ceea ce stiu este ca eu nu mi-as dori sa fiu un profesor intr-o scoala gimnaziala astazi, in principal, din cauza cantitatii de munca care este ceruta de catre cei care conduc sistemul si lipsa sprijinului acordat pentru ca acestia sa poata satisface toti copiii. Este imposibil sa satisfaci cinci niveluri diferite de abilitate intr-o singura clasa si aceasta este ceea ce este favorizat de scoli obisnuite.”

Un comportament responsabil al unui parinte, dupa ce afla IQ-ul ridicat al copilului sau inseamna…

Din punctul nostru de vedere inseamna:

  • Ar fi bine sa te opresti din a te multumi si a te gratula cu IQ-ul copilului tau.
  • Ai nevoie sa sustii in primul rand copilul tau pentru un mediu socio-emotional care sa-i asigure reducerea asincroniei in dezvoltare. Aceasta ia timp, ani. Nu batai din palme.
  • Retine: fiecare interactiune este invatare pentru copilul tau; relatiile se construiesc in timp; alfabetizarea emotionala a copilului incepe de la faptul ca adultul poate recunoaste acea emotie la el insusi si acea emotie nu-l face sa se simta rau, incat sa nu poata fi prezent in relatie cu copilul. Multi parinti nu inteleg acest lucru simplu.
  • Fara sa vorbim si acasa, si la scoala, despre emotii, ce simtim, ce ne doare, cand ne doare, ce nu intelegem, ce nu se leaga, nu integram, pe orizontala, cele doua emisfere. Si intarim dezechilibrul, asincronia in dezvoltare. Si apoi apare falia care se rupe, trauma. Chestia aia care nu face sens, comportamentul ala incredibil si incalculabil, si imprevizibil, si putem invata sa facem contact cu emotiile, asa cum sunt si sa le integram, vorbind, comunicand, analizandu-le, lasandu-le sa fie. In felul acesta se dezvolta rezilienta, mintea integrata, inteligenta integrata. In felul acesta ne pregatim pentru viata, pentru a trece peste obstacole, care, cu siguranta, ne asteapta.
  • Copilul tau supradotat are nevoie de integrare emotionala si sociala, pe orizontala, dar si pe verticala. Atunci cand Emisfera stanga si Emisfera dreapta functioneaza integrat, adica schimba informatii prin corpul calos, ceea ce inseamna un creier care functioneaza integrat pe orizontala. Cand copilul tau simte emotii si frici irationale intra in alerta si se panicheaza. Insa cand stie sa discute despre aceste emotii de baza ale vietii cu un adult (dezgust, frica, tristete, furie), atunci integreaza creierul pe verticala si va putea functiona multumitor in situatii de stres sau amenintare.
  • Sa te pregatesti sa intelegi creierul copilului supradotat informandu-te, prin orice mijloace. Poti afla mai multe pe giftededu.ro.

Autor: Inga Stoian

Citeste si: Dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor mici si a prescolarilor

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here