Este cunoscut faptul ca matematica nu este materia preferata a tuturor, ba mai mult decat atat, starea de anxietate si tensiunea care te cuprind atunci cand incerci sa rezolvi o problema sau un exercitiu de matematica par sa te consume destul de mult. Noutatea pe care au adus-o oamenii de stiinta este ca setul de ganduri cu privire la matematica poate fi modelat si imbunatatit. Astfel, niciun copil nu este „rau” la matematica, ci doar nu-i place aceeasi metoda invechita de rezolvare. Un alt aspect este cel legat de anxietatea fata de matematica: se pare ca atat parintii, cat si profesorii transmit copiilor aceasta stare.

Un profesor de psihologie din SUA, Carol Dweck, a pus bazele unei „teorii ale mintii”. Acesta considera ca exista doua categorii de persoane: unii care cred ca sunt slabi intr-un anumit domeniu si nu mai pot face nimic in privinta schimbarii si ceilalti care cred ca abilitatile lor se imbunatatesc constant, scrie The Conversation.

In opinia profesorului, unii dintre noi avem acel set de ganduri „fixe” precum o stana de piatra care nu se clinteste din locul sau in timp ce alte persoane au un set de ganduri modelabile care se dezvolta, de-a lungul timpului, prin efort si practica.

Britanicul Jo Boaler, profesor de matematica, s-a folosit de aceasta teorie pentru a-i incuraja pe copii sa isi dezvolte un set de ganduri in privinta matematicii. Ideea acestuia este ca problemele in sine promoveaza dezvoltarea acestui set, fara ca cei mici sa se gandeasca, in mod intentionat, la asta.

Citeste si Creste-i stima de sine! Vorbeste-i despre neuroplasticitate

Un singur dezavantaj al acestei teorii este faptul ca se confunda cu neuroplasticitatea.

In general, in matematica, exista mai mult decat o singura varianta de rezolvare. In schimb, pentru persoanele care se confrunta cu anxietate fata de matematica, acest lucru ii poate impiedica sa „vada” modalitatile diferite de rezolvare.

Un studiu recent arata cum le-a fost masurata motivatia participantilor inainte si dupa rezolvarea unei probleme de matematica. Totodata, oamenii de stiinta au masurat activitatea cerebrala, mai exact zonele specifice creierului responsabile cu motivatia, printr-un aparat numit electroencefalograma (EEG).

Chestionarele pentru participanti cuprindeau doua tipuri de intrebari, cum ar fi intrebarile tipice matematice si cele subordonate „teoriei” moderne de aplicare.

De exemplu, „Gaseste un numar care este suma dintre 20.000 si 30.000, impartit la doi” este o intrebare de matematica tipica si „Gaseste punctul de mijloc intre 20.000 si 30.000” este o intrebare care se conformeaza „mindset-ului” modern.

Specialistii au aflat ca participantii au fost mult mai motivati sa rezolve problemele de matematica conform regulilor moderne decat sa le efectueze intr-un mod clasic. Asta se datoreaza faptului ca elevii ori studentii trateaza numerele ca fiind niste puncte, undeva, in spatiu si astfel le pot construi mai usor.

A doua constatare a cercetatorilor este aceea ca participantilor le-a scazut semnificativ motivatia atunci cand asteptau mai multe intrebari clasice de matematica.

Citeste si Inteligenta fluida si cea cristalizata: de ce sunt importante si de avem nevoie de ele?

Ceea ce trebuie sa stie copiii este ca nimeni nu este „slab” la matematica si ca aceasta abilitate nu este una fixa, ci totul tine de modul de invatare a matematicii.

De altfel, intrebarea ar fi: anxietatea fata de matematica scade performanta sau dificultatea de invatare duce catre anxietate la matematica? Acest lucru nu este neaparat valabil in cazul scolilor din Asia de Est: Hong Kong, Singapore, Macao, Taiwan, Korea si Japonia. La aceste scoli, performanta la matematica este la un nivel foarte inalt, dar si anxietatea fata de matematica este cel putin la fel de intensa, chiar mai profunda decat in America, potrivit Psychology Today.

Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca performanta-anxietate este o relatie bidirectionala. Cu alte cuvinte, slaba performanta duce la anxietate, iar anxietatea duce la slaba performanta. Studiile din America si din India sugereaza ca anxietatea fata de matematica se deprinde, nu din experientele personale, ci de la parinti si profesori. Atunci cand parintii care sufereau de anxietate la matematica isi ajutau copii la teme, involuntar le-au transmis acestora ideea ca matematica este dificila.

De asemenea, copiii pot sa nu mai resimta presiunea sau temerea atunci cand inteleg ca aceste stari sunt firesti si ca pot fi controlate. In loc sa le spunem copiilor cat de neplacuta sau cat de grea este matematica, mai bine am putea sa le aratam ca aceste abilitati deprinse sunt atat de utile in viata noastra de zi cu zi.

Iata cum poti face matematica mai distractiva pentru copilul tau:

• Sfatul ar fi sa existe multe „De ce”-uri: De ce e asa? De ce este altfel?;
• Poti face ca exercitiile sa aiba legatura cu lucruri din realitate pentru a intelege mai bine conceptele matematice;
• Constientizarea provocarilor, mult efort si practica;
• Fii un model pentru copilul tau! Copiii se simt afectati de reactiile celor din jurul lor, indiferent ca sunt parinti sau profesori;
• Va fi nevoie de matematica in viata, cum ar fi cheltuielile, venitul financiar etc.;
• Socializarea este permisa… chiar si in matematica.

Citeste si 10 activitati matematice distractive pentru a intelege mai bine numerele, spatiul si geometria

Autor: Andreea Borcila