Principalele cuvinte cheie atunci cand vorbim despre dezvoltarea emotionala a copilului prescolar sunt: fantezie, imaginatie, creativitate, joc de rol. Uneori insa putem observa o anumita agresivitate la copilul mic. Afla mai multe despre copilul prescolar si manifestarile violente.

Citeste si: Nu lovi! Nu tipa! Nu fi suparat! Uite cu ce ar fi bine sa inlocuim aceste expresii

Pe la 4-5 ani vei observa ca jocul de rol probabil va fi unul dintre jocurile de baza ale prescolarului tau. Dar ce se intampla atunci cand in aceste jocuri de rol vezi o anumita doza de agresivitate?

Specialistii spun ca nu ar trebui sa fii surprins daca uneori observi la copilul tau prescolar ca anumite jocuri implica acte de violenta: jocul de-a razboiul, ostasii, soldatii, politistii care prind hotii, lupta dintre dragoni, impuscatul inamicilor imaginari etc.

Unii parinti chiar decid sa-i interzica prescolarului astfel de jocuri sau refuza sa le cumpere jucarii care ar mima violenta (sabie, pusca, pistol etc) si raman surprinsi atunci cand copilul isi imagineaza ca are in mana o arma si ca face “pif paf” prin casa.

Citeste si: Dezvoltarea socio-emotionala a copilului intre 3-5 ani (partea 1)

Psihologii spun ca parintii nu ar trebui sa se panicheze in acest caz, fiindca micutii inca nu inteleg pe deplin termenii de “moarte”, “omorat”, “impuscat” etc. Pentru ei, in aceasta etapa, jucariile sub forma de “arme” sunt doar modalitati prin care isi pot arata competitivitatea sau chiar modalitati prin care sa-si creasca stima de sine.

Ar fi mai bine ca parintii sa-si urmareasca prescolarul atunci cand acesta interactioneaza cu alti adulti: Este rusinos? Raspunde atunci cand cineva il intreaba? Reuseste sa sustina un dialog simplu? Pare prietenos, comunicativ, curios, amabil? Este sensibil la emotiile celorlalti? Se bucura atunci cand ii binedispune pe ceilalti? Dar atunci cand ii vede pe alti oameni tristi, care este reactia lui?

O alta preocupare de-a prescolarului in aceasta perioada are legatura cu descoperirea sexualitatii: se joaca din ce in ce mai mult cu propriile organe genitale, este interesat de organele genitale ale colegilor de gradinita, vrea sa stie de unde si cum apar copiii etc. Sunt indicii ale unui comportament normal pentru aceasta etapa. In aceste cazuri adultul nu trebuie sa trasforme aceste subiecte in adevarate teme interzise, ci sa-i raspunda simplu, folosind termenii corecti, fara sa aiba reactii contradictorii sau sa ajunga chiar sa pedepseasca prescolarul.

Este important ca adultul sa-i explice prescolarului urmatoarele lucruri:

• interesul sau pentru propiile organe genitale este normal si firesc,
• nuditatea si joaca sexuala in public nu sunt acceptate,
• nimeni nu are voie sa puna mana pe organele lui genitale, exceptie facand doctorii, in timpul unui consult medical si parintii, atunci cand incearca sa inteleaga de ce are copilul anumite dureri in zona genitala.

Citeste si: Parenting pozitiv: cum il inveti sa fie responsabil pentru propriile actiuni?