Autodiversificarea nu este un concept nou si multe mame au decis sa le introduca bebelusilor alimentele solide anume cu ajutorul acestei metode. Dar ce este autodiversificarea? Si cu ce este diferita de diversificarea clasica?

Citeste si: Cat timp ar trebui sa alapteze mamele?

Nu exista niciun studiu ca introducerea alimentelor „solide” in cazul bebelusului trebuie sa fie facuta cu binecunoscuta „mancarica pasata”. Piureuri din fructe. Piureuri din legume. Sau clasicul inceput de diversificare cu „mar cu biscuite”.
Acest obicei, de a-i da bebelusului mancarea pasata sau sub forma de piureuri a fost instalata in momentul in care pediatrii sustineau in trecut ca diversificarea unui bebelus trebuie sa inceapa la 4 luni. Bine ca in prezent stim ca la aceasta varsta inceperea oricarui tip de diversificare este mult prea devreme!

Citeste si: Este copilul meu pregatit, cu adevarat, pentru a incepe diversificarea?

De ce sa optezi pentru autodiversificare?

Pentru ca e o metoda mult mai fireasca si mai naturala de a-i introduce bebelusului alimentele solide. De fapt, de a-i face cunostinta cu gusturi si texturi noi, dar si de a-l ajuta sa invete sa mestece mancarea.

Despre autodiversificare au scris mai multe Gill Rapley si Tracey Murkett in cartea „Baby-Led Weaning: The Essential Guide to Introducing Solid Foods” (Autodiversificarea: ghidul introducerii alimentelor solide). Autorii respectivei carti au scris despre cat de eficienta este aceasta metoda, dar si despre cate beneficii are.

Autodiversificarea este o metoda prin care bebelusului ii este permis, ba chiar este incurajat sa se hraneasca singur, cu alimente sanatoase si sigure. Alimente pe care le poate apuca (asa numitele, „finger food”), le poate strivi usor, le poate duce la gurita, fara a fi prea mici sau fara a prezenta risc de sufocare/innecare.
Si cireasa de pe tort: copilul va manca impreuna cu familia. Va observa, va imita. Si vei putea sa mananci linistit, fara a te ruga de el sa ia cate o lingurita de mancare. Fara „uite vine avionul”.

Autodiversificarea este considerata de multi drept o etapa treptata de renuntare la laptele matern. Practic, bebelusul este lasat sa decida cand si cat sa manance, nefiind fortat sa manance mereu cand i se da lingurita in fata si mai ales acel „terminam totul din farfurie”.
Bebelusul va decide ce alimente sa manance si de cat lapte matern are nevoie. Si treptat va fi din ce in ce mai interesat de alimentele solide si va alege sa manance mai putin lapte matern. Iar trecerea va fi cat se poate de fireasca.