Nasterea unui copil aduce atata dragoste, atata bucurie si… atatea intrebari sau comentarii nefolositoare si deseori neplacute. Stii care este cea mai deranjanta intrebare pentru o proaspata mamica? Afla aici!

In primele zile si saptamani de dupa nasterea primului copil, eram la fel ca majoritatea mamelor (nu, nu vorbesc despre exceptii!). Aveam cearcane, eram epuizata,  ma luptam cu “alaptatul”  (nu vreau sa dezvolt subiectul despre cum aratau mameloanele, pentru ca ma doare si cand imi amintesc). Mi-era somn. Foame. Sete. Nici acum nu stiu sigur daca nu veneau toate de la nesomn si de la lipsa timpului pentru celelalte nevoi primare. Eram fericita pentru minunea din viata mea, dar nu pot spune ca cearcanele mele aratau prea “fericite”.

Citeste si: Esti obosita? Iata cel mai sanatos sfat pentru o mama de bebelus!

Si pe langa toate aceste stari simultane pe care le simteam, mai auzeam si diverse comentarii sau intrebari mai putin inspirate…

Nu, nu aveam nevoie sa mi se spuna despre cum ar trebui sa ma bucur de tot ce mi se intampla, pentru ca atunci cand avea copilul colici si plangea des, sincer, care sunt acele motive pentru care sa te bucuri? Ah, ce bine ca plange micutul de durere fiindca il doare burtica, binecuvantat fie acest moment?

Sau comentarii de genul “Stai sa vezi cand o sa ai doi copii”

Sau “Atunci cand e bebelus e simplu, sa vezi cum va fi cand va avea doi ani sau paisprezece!”

Stiam ca toate aceste comentarii erau bine intentionate, dar nu pot spune ca era exact ceea de ce am nevoie atunci.

Citeste si: 3 cele mai bune sfaturi pentru o proaspata mamica!

Cireasa de pe tort, de fiecare data era legata de o anumita intrebare. Stii care este cea mai deranjanta intrebare pentru o proaspata mamica?

“Este un copil bun?”

De ce era cea mai deranjanta? Pentru ca stiam exact la ce se referea fiecare, stiam ce insemna acest cuvant “bun”.

“Bun” insemna un copil care nu plange niciodata sau foarte rar. Care doarme toata noaptea sau se trezeste extrem de rar. Care mananca bine si nu e “capricios” atunci cand este alaptat. Care nu este un “marait” pentru ca nu are probleme cu burtica. Campion la toate.

Bineinteles ca nu puteam raspunde  ca  “nu, nu am un copil bun”, pentru ca puiul meu se trezea des, cerea sa fie alaptat din ora in ora, avea dureri de burtica. Si tot asa. Dar nu mi se invartea limba in gura sa spun ca este un copil “rau”. Pentru ca nu era! Cum sa-mi cataloghez copilul astfel? Si cum sa-i las pe ceilalti sa-l catalogheze astfel?

Si atunci, cum sa raspund la intrebarea: “Este un copil bun?”

Nu-mi doresc sa provoc tot felul de discutii, sa fiu agresiva sau sa acuz pe cineva de ceva. Dar chiar sunt convinsa ca bebelusul meu nu este un copil “rau”, doar pentru ca nu este “bun” dupa anumite standarde subiective.

Si stii ce raspuns am gasit?

Zambesc si raspund mereu foarte simplu: “Toti bebelusii sunt buni”.

S-ar putea sa te intereseze si: Recuperarea de dupa nastere: lucruri despre care prea putini vorbesc