Copiii care obtin un punctaj mai mare la testele IQ se presupune ca vor avea parte de un succes mai mare in viata: realizari academice, reusite financiare, sanatate si o viata mai lunga. Se intampla asta pentru ca sunt mai inteligenti? Nu neaparat. Ce masuram, de fapt, prin IQ?

Vezi si Conteaza atat IQ-ul, cat si anturajul in care creste un copil

Un nou studiu cosidera ca punctajele obtinute la testele IQ sunt influentate, intr-o anumita masura, de felul in care este motivat copilul sa raspunda bine in timpul testului. Si valorificarea acestei motivatii ar putea fi la fel de importanta pentru succesul ulterior, dobandit prin asa numita “inteligenta nativa”.

Cercetatorii au dezbatut indelung ce masuram, de fapt, cu ajutorul testelor IQ si daca diferentele pe care le inregistreaza acestea – cum ar fi cele intre grupuri etnice – reflecta inteligenta, sunt influentate de factori socio-economici sau ambele?

Dezbaterea a intrat puternic in atentia publicului in 1994, odata cu publicarea Curbei lui Gauss de catre cercetatorii Richard Herrnstein si Charles Murray, care sugerau ca rezultatele mai slabe obtinute de unele grupuri etnice, precum afro-americanii si hispanicii la testele IQ, se datoreaza, in mare parte, diferentelor genetice dintre acestea si caucazieni.

Acest punct de vedere a contrariat multi oameni de stiinta. De exemplu, in cartea sa, “Intelligence and How to Get It” (n. trad.: “Inteligenta si cum s-o obtii”), aparuta in 2009, Richard Nisbett, Psiholog la Universitatea din Michigan, a argumentat ca diferentele de IQ dispar aproape complet atunci cand cercetatorii iau in calcul factori economici si sociali.

Vezi si Cum poti creste IQ-ul copilului cu 50 de puncte prin joc

Studiul condus de Angela Lee Duckworth, psiholog la Universitatea din Pennsylvania, exploreaza felul in care motivatia influenteaza rezultatele testelor IQ. Desi persoanele care fac acest test sunt incurajate sa dea tot ce pot, studiile arata ca nu toata lumea face asta. Anumite studii au scos la iveala faptul ca acele persoane carora li s-a promis o rasplata baneasca daca obtin un scor cat mai mare la testele IQ si la alte teste cognitive, s-au descurcat mai bine.

Echipa lui Duckworth a constatat ca, in medie, diferenta a fost de 0,64 (echivalentul a aproape 10 puncte pe scala IQ de 100) si a ramas mai mare de 0,5 chiar si atunci cand au fost efectuate alte trei studii cu valori neobisnuit de ridicate. In plus, efectul recompenselor financiare asupra scorurilor IQ a crescut dramatic cu cat suma era mai mare: astfel, recompense mai mari de 10 dolari au produs diferente mai mari de 1,6 procente.

In cel de-al doilea studiu, Duckworth si colegii sai au analizat informatiile stranse intr-o cercetare mai veche, intreprinsa pe 500 de baieti din Pittsburgh, Pennsylvania, al caror IQ a fost testat la sfarsitul anilor ’80, de catre o echipa de la Universitatea din Wisconsin, Madison. In timpul testului IQ, baietii, a caror varsta medie era 12,5 ani, au fost filmati; observatorii au fost instruiti sa depisteze semne de plictiseala si lipsa motivatiei (precum cascatul, asezearea mainilor pe masa sau privitul prin camera). La final, au corelat rezultatele testelor cu ceea ce au vazut pe camera video. Cercetatorii nu s-au oprit aici. Au urmarit evolutia baietilor de-a lungul anilor si, cand au ajuns la maturitate (varsta medie de 24 de ani), 251 dintre ei au fost de acord sa se lase intervievati cu privire la educatie si cariera.

Echipa lui Duckworth a analizat rezultatele acestor studii pentru a vedea ce au spus subiectii vizavi de motivatie, rezultatele testelor IQ si succesul obtinut in viata. Dupa ce a construit o serie de modele computerizate a datelor, echipa a constatat ca o motivatie sporita a dus la o diferenta semnificativa in scorurile IQ si, de asemenea, in cat de bine a prezis rezultatul testului IQ succesul mai tarziu in viata. De exemplu, diferentele dintre nivelurile de motivare au reprezentat pana la 84% din diferentele dintre baieti in cati ani de scoala au fost finalizati sau daca au reusit sa-si gaseasca un loc de munca. Pe de alta parte, diferentele de motivatie au reprezentat doar 25% din diferentele dintre cat de bine s-au descurcat la scoala ca adolescenti. Potrivit cercetatorilor, acest lucru sugereaza ca inteligenta nativa inca joaca un rol important atat in rezultatele testelor IQ, cat si in realizarile academice.

Una peste alta, echipa lui Duckworth concluzioneaza ca testele IQ masoara mult mai mult decat inteligenta bruta – ele masoara si cat de mult isi doresc subiectii sa reuseasca atat la test, cat si mai tarziu, in viata. Cu toate acestea, Duckworth si colegii ei avertizeaza ca motivatia nu este totul: rolul mai scazut al motivatiei in reusita academica sugereaza ca “obtinerea unui rezultat ridicat la un test pentru stabilirea IQ-ului necesita si o inteligenta mai mare, pe langa o motivatie mai mare”.

“Sper ca toti cercetatorii in sociologie, profesorii si politicienii sa priveasca cu un ochi mai critic la orice fel de masuratori, fie ca e vorba de inteligenta sau de altceva. Pe langa inteligenta nativa, la fel de importanta in obtinerea succesului personal este si straduinta”, mai spune Duckworth. Ea adauga ca atunci cand se fac testari asupra copiilor, pentru a fi admisi in programe educationale special concepute pentru cei supradotati sau talentati, ar trebui sa se tina cont si de dorinta de a munci din greu, nu doar de capacitatile intelectuale iesite din comun.

Articol aparut pe www.sciencemag.org

Articol de: Michael Balter

Traducere si adaptare: A.M.

Citeste si 8 aptitudini digitale de care toti copiii au nevoie – si un plan de predare a acestora