Ziua Internationala a Femeii, marcata pe 8 martie, a fost la inceputuri o expresie a dorintei femeilor muncitoare de dobandire a unor drepturi, insa, de-a lungul timpului, s-a transformat intr-un prilej de sarbatorire a reprezentantelor sexului frumos, indiferent de religie si rasa. In prezent, o zi a bucuriei pentru toate femeile, care primesc flori si diferite cadouri, sarbatoarea de 8 Martie a fost perceputa mult timp drept un moment in care puteau fi afirmate drepturile sociale si politice ale acestora, precum si progresele facute in ceea ce le priveste.

Citeste si Ziua mamei si Ziua tatalui, sarbatorite in fiecare an, prima si a doua duminica din luna mai

Aparuta intr-o vreme a marilor tulburari sociale, Ziua Internationala a Femeii s-a ales si cu mostenirea protestului traditional si a activismului politic. In anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din tarile dezvoltate industrial munceau. Slujbele lor, majoritatea in domeniul textilelor si al serviciilor casnice, erau insa supuse discriminarii sexuale si erau platite mult mai prost decat cele ale barbatilor. Au aparut organizatiile sindicale, iar de aici pana la revoltele industriale n-a mai fost decat un pas.

In SUA, opresiunea si discriminarea fac ca femeile sa devina tot mai implicate in campanii pentru a determina o schimbare. In 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerand un program de munca mai scurt, salarii mai bune si drept de vot.

Un an mai tarziu, in urma unei declaratii a Partidului Socialist din America, prima Zi Nationala a Femeii a fost sarbatorita in Statele Unite ale Americii pe 28 februarie. Femeile americane au continuat sa marcheze aceasta sarbatoare in ultima duminica din februarie pana in 1913.

Vezi si Daruieste Aripi de 8 Martie, eveniment caritabil de strangere de fonduri pentru copii

In 1910, cea de-a doua Conferinta Internationala a Femeilor Muncitoare s-a tinut la Copenhaga. O femeie pe nume Clara Zetkin, lidera organizatiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus in discutie ideea de a stabili o Zi Internationala a Femeii, o sarbatoare care sa fie marcata in aceeasi zi in toate tarile, in sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 tari care au participat la conferinta, reprezentand sindicate, partide socialiste, cluburi de femei angajate si incluzandu-le pe primele trei femei alese in Parlamentul Finlandei, au aprobat in unanimitate ideea lansata de Clara Zetkin.

Astfel, pe 19 martie 1911, a fost sarbatorita prima Zi Internationala a Femeii, in Austria, Danemarca, Germania si Elvetia. Peste un milion de femei si barbati au participat in aceasta zi la manifestatii pentru ca femeilor sa li se acorde drepturi legate de munca, dreptul la vot, educatie si de a detine functii publice.

Cu toate acestea, la mai putin de o saptamana, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, in care si-au pierdut viata peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiasca sau italiana si avand varste cuprinse intre 16 si 23 de ani. Acest accident a atras atentia asupra conditiilor de munca si a dus la imbunatatirea legislatiei americane in domeniu.

In zorii Primului Razboi Mondial, in timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sarbatorit pentru prima data Ziua Internationala a Femeii in ultima duminica din februarie 1913. In acelasi an, dupa consultari si discutii, Ziua Internationala a Femeii a fost mutata pe data de 8 martie. In 1914, femeile din intreaga Europa au manifestat impotriva razboiului si pentru solidaritate intre femei.

In 1917, in ultima duminica a lunii februarie, femeile din Rusia au declansat o greva pentru „paine si pace”, dupa ce peste doua milioane de soldati rusi si-au pierdut viata in timpul razboiului. Aceasta greva s-a dovedit a fi prima etapa a Revolutiei bolsevice, iar patru zile mai tarziu, tarul a fost fortat sa abdice. Guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva a inceput pe 23 februarie dupa calendarul iulian, ceea ce reprezinta ziua de 8 martie dupa calendarul gregorian, care este cel mai raspandit.

In urma Revolutiei din octombrie 1917, bolsevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin sa oficializeze Ziua Internationala a Femeii in Uniunea Sovietica.

De la aparitia ei in cadrul miscarii socialiste, Ziua Internationala a Femeii a capatat tot mai multa recunoastere de la an la an, ajungand sa fie sarbatorita in tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare deopotriva.

Astfel, 1975 a fost declarat „Anul International al Femeii” de Organizatia Natiunilor Unite (ONU). Incepand cu acest an, Ziua Internationala a Femeilor a fost adoptata de multe dintre guvernele tarilor care pana atunci nici nu aflasera de existenta ei.

Multe s-au intamplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecandu-se in Iran, in 1982, cand femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existentei lor: si-au dat la o parte, intreaga zi, valul care le acoperea fata.

In prezent, Ziua Femeii, popularizata mai mult ca „Ziua Mamei” in perioada comunista, este o sarbatoare oficiala in multe tari.

In aceasta zi se obisnuieste ca barbatii sa daruiasca flori si mici cadouri femeilor din viata lor – sotiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor si colegelor. In Romania si Bulgaria, se pastreaza si obiceiurile de dinainte de caderea comunismului, cand, de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii faceau cadouri mamelor, bunicilor, invatatoarelor si profesoarelor.

In Romania, Ziua Mamei a fost in schimb declarata sarbatoare publica in 2010 si este sarbatorita in prima duminica a lunii mai.

Citeste si Superfemei. Supermame. Povesti de viata

Sursa: Mediafax