Fetele tinere ale reumatismului. Mii de copii sufera de aceasta boala

Sursa foto: Pexels

Cand vine vorba despre boli, acestea nu au criterii dupa care aleg in dreptul cui sa se opreasca. Nu tin cont de sex, de rasa sau de pregatire, nu tin cont de nume sau de renume. Si nici de varsta, din pacate. Dar este nefiresc si nedrept ca un copil sa sufere de o afectiune caracteristica varstnicilor: boala reumatica. Mai dureros decat boala in sine este faptul ca diagnosticul este pus – daca este pus! – cu intarziere, dupa un timp destul de indelungat de la instalarea ei. Si ca acesta este un timp pretios, care, pierdut, face ca lupta sa fie mai grea, iar rezultatele mai slabe.

Potrivit Ligii Europene impotriva Reumatismului, la nivelul Uniunii Europene, peste 120 de milioane de persoane sufera de boli reumatice. Adica un sfert din intreaga populatie a acesteia. Altfel spus, aproape fiecare familie din UE este afectata intr-o anumita masura de una din cele peste 200 de forme ale bolii reumatice. Profesor doctor Ruxandra Ionescu, presedintele Societatii Romane de Reumatologie, sustine ca prevalenta patologiei reumatice este chiar mai mare decat cea a hipertensiunii arteriale, despre care se credea ca este lider absolut.

In Romania, peste 600.000 de persoane (un procent de 3% din populatie) sufera de o boala reumatica, cele mai frecvente fiind poliartrita reumatoida, spondiloartritele si artropatia psoriazica. Din aceste 600.000 de persoane aproximativ 2.000 sunt copii, diagnosticati cu artrita idiopatica juvenila (AIJ).

Ce este artrita idiopatica juvenila? Este o boala cronica, ale carei cauze nu sunt cunoscute (idiopatica) si ale carei simptome apar inainte de implinirea varstei de 16 ani (juvenila). Fiind o boala cronica inseamna ca ea nu se vindeca, tratamentul avand ca rezultat doar ameliorarea simptomelor si rezultatelor testelor de laborator.

Diagnosticul de certitudine va fi pus de medicul pediatru daca simptomele sunt prezente de peste sase saptamani. 

Tratament, dar si sustinere

Artrita nu este o boala usor de dus, nici la propriu, nici la figurat. Nici de copil si nici de parintii acestuia. Impactul psihologic este puternic si pentru unii, si pentru ceilalti. insa pentru copil va fi mult mai greu sa faca fata provocarilor daca nu va avea intelgerea si sustinerea parintilor, a caror sarcina este sa-l sprijine si incurajeze sa fie cat mai independent, in pofida bolii. Tentatia de a fi hiperprotectivi cu copilul bolnav este pe cat de mare, pe atat de fireasca. insa paguboasa daca obiectivul este un copil cu o personalitate independenta si echilibrata.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here