Ca parinte, ocupi acea pozitie foarte importanta pentru copilul tau, ceea ce te face un punct semnificativ de sprijin, de siguranta. Prin tachinare, nu vei face altceva decat sa-i bulversezi, cate putin, din increderea pe care copilul tau ti-o ofera „pe tava”. Totodata, este nevoie sa stii ca un copil nu poate gandi abstract, adica nu poate analiza ceea ce i-ai transmis intr-un mod separat, logic, detasat de situatiile in sine. El nu intelege pe deplin ca poate tachinarea ta este doar „un joc” pentru tine.
Conform lui Meg Meeker, medic pediatru, scriitoare si mama la randul sau, atunci cand parintele incepe sa-si tachineze copilul, acesta din urma se poate simti ranit. Pur si simplu, micutul va realiza ca tachinarea pare amuzanta pentru ceilalti, dar care nu pare sa-l amuze pe el. Si adultii uneori simt ca pot combate actiunea de tachinare, venita asupra lor, cu un moment de ras constrans, dar chiar si asa, pana la urma tot ajung sa se simta oarecum umiliti, explica dr. Meeker pe pagina sa de blog.
Medicul pediatru atrage atentia ca exista diferente intre tachinarea accidentala si cea indusa de catre parinte. In ultimul caz, adultul tachineaza intentionat copilul pentru placerea proprie sau a altei persoane nestiind, de fapt, ce poate simti micutul care nu pare sa fie la fel de amuzat ca si ceilalti din jurul sau.
Citeste si Iti pedepsesti copilul pentru ca se comporta ca tine?
„Umorul poate fi destul de nepotrivit in unele contexte si ne asteptam, noi adultii, ca cei mici sa <<se prinda>> de acest lucru. Ei bine, copiii <<nu se prind>> de acest lucru”, explica dr. John Mayer, psiholog clinician pentru Fatherly.
Motivul pentru care copilul, chiar si adolescentul, nu poate face fata acestor glume este faptul ca acesta nu poate gandi in mod abstract. Atunci cand un parinte ii adreseaza copilului, in mod sarcastic, un comentariu, de fapt acesta ii va cere copilului sa inteleaga atat perspectivele oamenilor din jurul sau, cat si realitatea.
De exemplu, atunci cand ii spui copilului binecunoscuta expresie „Daca nu esti cuminte, te voi da unei familii de rromi”, din start copilul va fi obligat sa inteleaga anumite aspecte legate de indemnul parintelui, si anume: ce este rasismul, ce este in neregula cu comunitatile de rromi de langa zona in care locuieste, dar mai ales faptul ca parintele nu va face niciodata acest lucru. Iata cate lucruri are de procesat mintea unui copil sau a unui adolescent atunci cand il pui in diverse situatii incerte si sarcastice.
Citeste si 4 sfaturi importante de parenting de la mame experimentate
Ce trebuie sa stii in privinta tachinarii copilului?
In primul rand, este nevoie sa stii ca un copil nu poate gandi abstract, adica nu poate analiza intr-un mod separat, logic, detasat de „obiectele” situatiilor. Totodata, copilul are nevoie sa se dezvolte social, iar faptul ca parintele este ironic sau sarcastic cu el nu va face altceva decat sa inhibe dezvoltarea comportamentului social al copilului.
In al doilea rand, glumele nu ar trebui niciodata sa-i puna pe ceilalti la incercare, sa-i „doboare” din punct de vedere emotional sau, mai rau, sa aiba o subtilitate amenintatoare. Disciplina copilului nu se poate face prin tachinare, ci prin sprijin si prin abordarea unei atitudini pozitive, sanatoase din partea parintelui.
De asemenea, exista riscul ca cel mic sa tachineze la randul sau ori sa devina un bully la scoala, in cercul de prieteni s.a.m.d. Aminteste-ti ca esti modelul/exemplul numarul unu pentru copil, ceea ce inseamna o responsabilitate pentru tine, o misiune frumoasa, de fapt.
Potrivit Kathryn Hatter, educator cu experienta, tachinarea poate lasa o amprenta semnificativa asupra increderii de sine a copilului, ceea ce il poate face sa resimta, printre altele, rusine sau anxietate, scrie The Bump.
