Anxietatea fata de straini si cea de separare sunt etape firesti in copilaria fiecaruia dintre noi. Totodata aceasta ne avertizeaza sa fim precauti la eventualele pericole exterioare, punandu-ne in siguranta. Atunci cand anxietatile si frica persista mai mult decat ar mai fi considerate niste etape normale in dezvoltarea copilului, este necesar sa cerem o parere specializata.

Separarea fata de un strain

Intre primele sase luni si trei ani, majoritatea copiilor experimenteaza si isi exprima anxietatea fata de un strain. In studiile de cercetare, primul element de identificare si caruia specialistii ii acorda o mare importanta este expresia faciala, potrivit CBC Parents.

Un bebelus este mult mai interesat de o persoana care are grija de el si este mai putin interesat de o persoana indiferenta. Asta este un lucru firesc, in sensul in care bebelusul este vulnerabil si dependent de ingrijirea parintelui. Copiii, in general, isi extind zona lor de confort, invatand ca adultii sunt buni si interesati de starea lor de bine. Adultul ii arata copilului cand este in regula ca o alta persoana sa fie inclusa in aria acestuia de confort.

Citeste si Anxietatea la copilul mic. De ce apare?

Frica fata de persoanele straine se formeaza intre sapte luni si doi ani ai copilului. Aceasta anxietate apare atunci cand copilul constientizeaza existenta mediului inconjurator, scrie Ce se intampla, doctore?.

Aceasta este o etapa normala in procesul de dezvoltare in paralel cu cresterea abilitatii copilului de a se misca, scrie Sabina Dumitrescu, psiholog integrativ, pe blogul sau.

Cand devine o ingrijorare acest aspect? Daca atitudinea copilului in ceea ce priveste anxietatea fata de un strain persista dupa varsta de patru ani, sfatul ar fi sa ceri parerea unui specialist.

Anxietatea de separare

De la varsta de trei ani pana la cinci, respectiv sase ani, majoritatea copiilor experimenteaza anxietatea de separare. Anxietatea de separare apare, de cele mai multe ori, in situatiile in care copilul intra intr-un mediu nou si necunoscut lui, cum ar fi prima zi la cresa sau la gradinita, de pilda. Cu timpul, copilul va invata ca noul mediu este unul in siguranta pentru el.

Intre opt luni si un an, copiii isi doresc si mai putin sa fie separati de catre parinti. Durata anxietatii de separare variaza, incepand chiar intre 18 luni pana la doi ani jumatate. De asemenea, sunt si copii care nu se confrunta cu anxietatea de separare, scrie Digi24.

Atasamentul dintre parinte si copil se formeaza in primii doi ani ai micutului. Acesta poate resimti separarea de parinte incepand de la varsta de sapte luni pana la doi ani, scrie Psiholog pentru copii.

Cand devine o ingrijorare acest aspect? Daca anxietatea de separare persista mai mult de o luna sau chiar mai mult de doua luni, exista posibilitatea sa se fi intamplat, cu adevarat, un lucru neplacut, cum ar fi o atitudine agresiva din partea unui ingrijitor sau a unui coleg.

Citeste si Cum il ajuti pe copil sa depaseasca anxietatea de separare?

In acest caz, este nevoie sa vezi concret ce s-a intamplat si sa iei masuri. Daca anxietatea persista pana in copilaria tarzie, chiar si in adolescenta, atunci poate fi vorba despre o problema serioasa. Poate copilul sau adolescentul se confrunta cu probleme de adaptare sau nu poate face fata schimbarilor si, in acest caz, are nevoie de o atentie de specialitate.

Frica

Copiii se pot confrunta cu un alt sentiment comun, si anume, frica. Imaginatia copilului creste/se dezvolta si poate gasi motive diverse de a se teme deoarece inca nu face diferenta intre ceea ce este real si ceea ce tine de imaginatie. Teama este o etapa fireasca a copilariei. Si noi, cand eram micuti, ne temeam de clovni, de intuneric, de monstrii de sub pat sau de zgomotele neidentificate.

Cu timpul, copilul incepe sa aiba frici rationale, cum ar fi cele fata de dezastrele naturale (cutremure, inundatii etc.) sau cele traumatice, de a fi rapit sau ranit s.a. Totodata frica de moarte sau de boala apare si in cazul adultilor. De asemenea, copilul poate sa se teama de excluderea sociala sau de conflictele familiale.

Cand devine o ingrijorare acest aspect? Atunci cand copilul evita activitatile normale si de asteptat sa le realizeze, cum ar fi cele sociale, scolare etc., este necesar ca parintele sa aiba in vedere atitudinea copilului si sa gaseasca o solutie.

Aminteste-ti ca abilitatea de a se autocontrola ia, uneori, timp copilului

Avem asteptari atunci cand bebelusul plange deoarece nu are o alta varianta de a-si comunica nevoile. Si copiii plang, chiar daca au aceasta varianta de a-si comunica nevoile. Daca parintele, atunci cand se simte acaparat de stresul acumulat peste zi, el are capacitatea de a-si spune siesi ca are nevoie de o pauza, copilul nu are, neaparat, abilitatea de a se autocontrola in acest fel.

Este o perioada fireasca a copilariei cand diferite parti ale creierului copilului „nu au invatat inca cum sa lucreze una cu cealalta”. Cu sprijinul parintelui, copilul poate gasi diferite modalitati prin care sa faca fata anumitor situatii, in mod rational, iar asta nu se va intampla peste noapte, ci va fi nevoie de multa practica, intelegere si rabdare, scrie CBC Parents.

Citeste si Ce trebuie sa stii despre anxietatea de separare si atasamentul social al bebelusului

Autor: Andreea Borcila