O Romanie a plecat peste hotare, iar o generatie a ramas sa creasca acasa fara parinti, arata realitatea trista a tarii de azi, dupa ce migratia a devenit un fenomen de necontrolat. Nevoiti sa munceasca, multi parinti si-au lasat micutii in grija bunicilor, arata un material din campania #roMania. Generatia uitata acasa. Viitorul scris de parintii care isi abandoneaza copiii.

Vezi si Romania, cea mai mare problema demografica de pana acum

Conform Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie, in 2017, aproape 95.000 de copii aveau parintii plecati la munca in strainatate, adica cu 10.000 mai multi fata de anul 2010, cand erau 84.084. Dintre acestia, peste 17.400 de copii au ambii parinti plecati peste hotare si 64.701, un singur parinte plecat.

Doar ca la fel ca si in cazul oamenilor plecati, datele oficiale sunt dublate de realitate, arata un material din campania #roMania, a cotidianului Gandul.

“Datele obtinute de la Inspectoratele Scolare Judetene, indicand un numar de 212.352 de copii cu parintii plecati in strainatate, arata ca statisticile avand ca sursa Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului surprind doar o parte din dimensiunea reala a fenomenului. Adaugand, la cifrele furnizate de Inspectoratele Scolare Judetene, atat copiii de varsta anteprescolara si prescolara, cat si copiii neinscrisi la scoala (ori cei aflati in abandon scolar) estimam ca numarul total al copiilor cu parinti plecati la munca in strainatate se ridica la aproximativ 250.000 la nivel national”, arata datele de la Asociatia Salvati Copiii.

Organizatia neguvernamentala sustine ca in lipsa afectiunii parintilor, copiii ramasi acasa se confrunta cu dificultati emotionale, sociale si educationale. Ei devin mai vulnerabili emotional, nu mai sunt interesati de scoala, se confrunta cu dificultati in realizarea temelor si intelegerea materiei scolare, au probleme de comunicare cu tutorii si parintii.

“Indiferent de varsta, majoritatea copiilor ai caror parinti pleaca la munca in strainatate resimt aceasta situatie ca pe un abandon. Riscul psihologic nu consta in ”abandonul” in sine, ci in modul in care copiii reusesc sa integreze aceasta experienta traumatizanta in povestea vietii lor. In general, copiii ajung la doua concluzii negative: ei nu sunt importanti ca persoane, nu sunt vrednici de a fi iubiti, iar ceilalti nu sunt de incredere si exista mereu pericolul de a fi parasiti”, spun reprezentantii Asociatiei Salvati Copiii.

Iar pentru a atrage atentia asupra lor, copiii abandonati incearca tot felul de metode: intra in conflicte, devin introvertiti, se opun oricarei idei.

Unul dintre acesti copii, care nu s-au putut adapta, este Ioana. Ii spunem asa din motive de protectie, desi nu este numele ei real. Ioana este o fetita din Constanta, care acum are 14 ani, dar care a ramas singura inca de cand s-a nascut. Mama ei a luat drumul Spaniei, iar in certificatul de nastere, in dreptul tatalui este trecuta o linie.

Vezi si La ce riscuri expun pe adolescenti parintii ce pleaca la munca in strainatate

”Fetita a intrat in atentia noastra in urma unei sesizari a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta, intrucat a fost parasita de mama la scurt timp dupa nastere. Initial, copilul a fost dus la un centru de plasament, dar a fost externata chiar de catre mama din acest centru. Mai tarziu, copilul a ajuns iar la spital, internat de bunica, fiind bolnavior si tratat necorespunzator de mama. Ulterior externarii, copilul a fost dus la un alt centru de plasament, de unde a ajuns la un asistent maternal”, povesteste Giana Tobias, inspectorul DGASPC care a monitorizat fetita.

Cat a stat la asistentul maternal, Ioana a avut o evolutie foarte buna, iar mama a luat legatura cu ea sporadic, dand cate un telefon. Timpul a trecut, iar in urma cu trei ani, mama s-a decis sa mai incerce o apropiere de fetita si a luat-o cu ea in Spania. Avea acum un loc stabil de munca, la un centru pentru persoana varstnice si a considerat ca poate sa aiba grija si de Ioana. Dar fetita nu s-a putut adapta.

”Mama a fost tot timpul plecata in strainatate, in Spania. Dar in 2015, a cerut reintegrarea minorei in familia naturala, ceea ce s-a si decis conform unei hotarari a Comisiei pentru Protectia Copilului. Ulterior, copilul a parasit tara si a plecat cu mama in Spania, unde insa nu s-a acomodat. Era obisnuita aici cu colegii de scoala, cu prietenii si familia la care a crescut”, spune inspectorul DGASPC.

Mama a inteles drama prin care trecea fetita si nu a vrut sa o tina cu forta in Spania, iar copilul a revenit dupa cateva luni in tara. Ea a cerut sa fie reincredintata aceleiasi femei in grija careia crescuse, dar, cat timp fusese plecata, aceasta renuntase sa mai lucreze ca asistent maternal, dupa cum isi aminteste Giana Tobias: „Avand in vedere relatiile acestea de atasament reciproc, dezvoltate in perioada in care a fost plasata la doamna asistent maternal, s-a venit cu propunerea de a i se plasa in regim de urgenta tot acesteia. Desi doamna nu mai ocupa functia de asistent maternal. Demisionase la scurt timp dupa plecarea fetitei si isi pierduse profesia de asistent maternal. S-a gasit insa solutia si familia dansei a devenit familie de plasament pentru acest copil. S-a avut in vedere atasamentul si respectul reciproc, iar conditiile de care beneficiaza in familia fostului asistent maternal sunt corespunzatoare din toate punctele de vedere pentru o crestere si o dezvoltare adecvata”.

In prezent, fetita a terminat clasa a opta, cu rezultate bune la invatatura si a intrat la liceu, iar in ultimii ani, mama a incercat sa pastreze legatura cu ea, fiind acceptata si de fetita.

„Avem foarte multi copii care raman in grija bunicilor, rudelor de gradul trei sau patru, ori asistentilor maternali. (…) Traumele emotionale se manifesta diferit de la un copil la altul, in functie de varsta, de personalitatea fiecaruia si pot fi, in unele cazuri, MAJORE. Banii si bunurile nu pot compensa lipsa afectivitatii parentale. (…) La inceput, majoritatea copiilor sufera ingrozitor, adevarat ca depinde si de varsta: unii plang, nu le intra nimeni in voie, unii chiar se imbolnavesc. Iar cel mai mult apar tulburarile la scoala. Lipsa afectiunii parintilor se resimte si produce efecte, cel mai pregnant fiind abandonul scolar. Depinde foarte mult si de mediul in care traieste si este crescut copilul, dar si de personalitatea lui”, apreciaza psihologul Mihaela Dragomir, din cadrul DGASPC Constanta.

Pentru a evita aparitia problemelor comportamentale ori pentru a le elimina, copiii ar trebui sa vada periodic un psiholog, iar cei in grija carora se afla sa mentina legatura cu unitatea de invatamant pe care o frecventeaza, pentru ca acolo este mediul in care acesta se manifesta.

”Aceste aspecte psihologice, coroborate cu un mediu lipsit de consecventa si disponibilitate, acasa si la scoala, pot conduce catre tulburari de sanatate mentala majore: anxietate, depresie, tulburare de conduita. (…) In randul populatiei de copii ai migrantilor, incidenta problemelor de sanatate mentala este de 2,6 ori mai mare decat in randul populatiei generale de copiii”, a declarat psihologul Marius Rusu, din cadrul Centrului de Educatie Emotionala si Comportamentala pentru Copii al Salvati Copiii Romania.

Psihologii precizeaza ca in mare parte, bunicii sau tutorii copiilor se limiteaza la a le oferi mancare si un acoperis, pe cand acestia au nevoie de atentie, iubire si intelegere.

“Sunt cazuri in care copiii se ataseaza sanatos de bunicii sau tutorele lor, gasesc in ei o baza de siguranta si vad acea persoana ca pe un parinte. Atasamentul fata de bunici este bun, insa nu se compara cu atasamentul fata de parinti, pentru ca bunicii au o anumita varsta si au o alta viziune. (…) Se mai intampla ca, uneori, sa le ofere doar mancare, ajutor material si un acoperis deasupra capului, nu atentie si grija”, sustine psihologul Keren Rosner.

Iar acesti copii sunt vulnerabili, ajungand de multe ori victime sigure ale abuzurilor de alcool si droguri.

“Fetele pot deveni mame foarte timpuriu tocmai pentru ca au o foame afectiva pe care nu stiu cum sa si-o stinga. In orice persoana care-i da sentimentul ca este iubita si protejata devine foarte usor credula, se bazeaza pe acea persoana si dezvolta imediat un atasament nesanatos. O astfel de adolescenta este foarte usor de manipulat”, a mai adaugat Keren Rosner.

De cealalta parte, sociologul Gelu Duminica sustine ca supravegherea parintilor nu inseamna neaparat o protectie sigura, insa plecarea acestora de langa copii reprezinta un risc mai mare.

“Sunt copii care au ambii parinti acasa si care sunt consumatori de substante halucinogene sau de alcool. Nu este o conditie obligatorie ca unul dintre parinti sau ambii sa fie plecati. Cu toate acestea, exista un risc mai mare. (…) Consecinta principala a cresterii fara parinti aproape este trauma emotionala a copilului care duce catre efecte adverse de genul celor despre care am discutat (n.r. – alcool, droguri). Ele pot conduce si catre alte efecte cum ar fi introvertism, adica adolescentul devine mult mai inchis in el. Chestiuni emotionale care la un moment dat se transforma in comportamente si atitudini,”, explica sociologul Gelu Duminica.

Din anul 2010, in Romania este derulat un program care vine in sprijinul copiilor ai caror parinti sunt plecati in strainatate. De la infiintarea acestuia, peste 6.500 de copii au fost ajutati de specialisti.

“17 centre locale, compuse din echipe interdisciplinare formate din asistenti sociali, psihologi si cadre didactice ofera servicii de suport psiho-social, educational si activitati de socializare copiilor, iar persoanele in grija carora au ramas beneficiaza de consiliere psihologica si juridica. De la infiintare, peste 6.500 de copii si 4.500 de adulti au beneficiat de serviciile Salvati Copiii”, a declarat coordonatorul programului destinat copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate al Organizatiei Salvati Copiii Romania, Anca Stamin.

De asemenea, Salvati Copiii a creat un serviciu de consiliere si informare, unic la nivel national, prin care ajuta copii ai caror parinti sunt plecati in strainatate sau persoanele in grija carora au ramas acestia.

Doritorii pot suna gratuit la numarul de telefon 0800.070.040 sau pot accesa platforma online www.copiisinguriacasa.ro pentru a discuta cu un psiholog sau cu un consilier judiciar.

Sursa: Mediafax.ro

Citeste si Elevii vor putea comunica cu părinţii aflaţi în străinătate