Poti sa fii o mama buna, fara a-ti neglija propria persoana? Este in regula sa ne permitem sa plangem? Si oare, daca e mama fericita, va fi intreaga familie fericita? Ne-a oferit raspunsuri la toate aceste intrebari, Yolanda Cretescu, psiholog clinician, psihoterapeut adlerian.

Citeste si: Yolanda Cretescu: “Copiii invata de la noi cum sa-si rezolve problemele”

Ce facem atunci cand nu mai suntem fericite si ne dorim o schimbare? Cum trecem cu bine prin schimbare?

 Cand nu mai suntem fericite inseamna ca ceva este in dezechilibru, am uitat sa ne trecem pe lista de prioritati si sa ne acordam timp, grija si intelegere. Pentru a putea sa ne recapatam echilibrul avem nevoie sa facem o analiza a investitiei pe fiecare arie a vietii: cat timp am alocat familiei, prietenilor, job-ului si propriei persoane.

Daca vedem un dezechilibru, acolo unde una dintre fatete ne-a atras mai mult atentia si am consumat mai multa energie acolo, si alta este pe minus, atunci a venit timpul sa impart cu cineva acea zona maximal aglomerata, sa gasesc alternative la mine, sa invat sa ies din “zona de confort” si sa fac altfel. Cat timp aceste arii ale vietii nu se afla in echilibru, starea de fericire intarzie sa apara.

Schimbarea ne frustreaza, ne infirma “solutiile” de pana acum si ne indeamna sa nu ne schimbam paradigmele dupa care am functionat pana acum: “eu stiu mai bine ce este bine pentru copilul meu”, “eu fac mai repede decat ceilalti”, “doar pe mine ma prefera copilul”, “am atat de multe de facut, incat nu mai am timp de mine”.

Toate aceste afirmatii ne asigura drumul catre perfectionism, dar ne indeparteaza de fericire. Ca sa trecem cu bine peste schimbare ar fi bine sa reincepem sa ne bucuram de copil, sa crestem odata cu el, sa acceptam ca intai trebuie sa gresim si ca abia dupa aceea sa avem si succes.

Citeste si: Sotia este de doua ori mai stresata din cauza sotului decat din cauza copilului!

Cat de important este sa ne permitem sa plangem?

Plansul este un limbaj. Este primul limbaj cu care am comunicat odata ce am aparut pe lume. Acelasi lucru se intampla si cu copiii nostri, si cu noi. Plansul este raspunsul la frustrare, la “nu pot” si “nu stiu”, este strigatul “sunt si eu aici”.

Daca ne propunem sa ferim copiii de plans, atunci nu vom plange in fata lor si le vom da o falsa imagine despre lume si viata. Viata nu este doar fericire si doar bucurie, viata are si neajunsuri. Emotiile sunt precum clapele de pian, si albe, si negre, dar impreuna fac muzica. Cand plangem este nevoie sa fim constienti care este rolul plansului: ma descarca, transmite un mesaj, obtine un beneficiu?!

Daca e mama/sotia fericita, va fi intreaga familie fericita?

Cea mai importanta lectie pe care o dam copiilor si o exersam in familie este CURAJUL. Daca vom avea curaj sa ne facem viata fericita, il vom invata pe celalalt sa fie fericit. Nevoia copilului de a fi fericit, difera de la o varsta la alta, fericirea nu este o stare de bine, de moment, fericirea este un concept complex cu care suntem dotati din nastere si pe viata, depinde doar de noi sa ne aducem aminte de ea si sa nu o conditionam niciodata: “voi fi fericit daca…”, “sunt fericita doar cand….”. De asemenea, nu vom face pe nimeni responsabil de fericirea altcuiva – “tu ma poti face fericita…” –  caci este fals si impovarator pentru cel “responsabil” de fericirea sa.

Cel mai important dar pe care-l putem face copilului nostru este starea noastra de fericire. Atunci cand esti fericit, esti iubitor, bun, disponibil pentru copilul tau. Cand esti fericit totul este natural. Sa fii parinte poate fi fericire, asa cum sa fii copil si sa ai copilarie este o fericire.

Cum ne gasim linistea in interior, fara sa asteptam validarea celorlalti?

Nevoia de validare se construieste din mica copilarie, din experientele primare cu adultii cand invatam conditionarea: “sunt fericit daca celalalt este fericit”, “daca sunt bun, ma vei iubi”, “doar cei perfecti sunt acceptati”. Aceasta structura de personalitate de tipul “pleaser” formeaza un adult anxios, sensibil la joc, la abandon si ingrijorat permanent cu privire la succesul lui. Starea de echilibru interior va fi conditionata de gradul de validare a celorlalti, dar este o conditionare falsa si neproductiva.

Echilibrul apare atunci cand conceptul de sine este similar cu conceptul de sine ideal: sunt ceea ce mi-as fi dorit sa fiu si stiu despre mine ca este alegerea mea daca vreau sa mai schimb ceva la mine sau daca aspir la altceva. Oamenii care sunt echilibrati in interior sunt constienti de oportunitatile prezentului si ignora potentialul viitorului, isi fac mai mult planuri pentru prezent si mult mai putine planuri pentru viitor.

Cum sa fii o mama buna, fara a-ti neglija propria persoana?

 A fi parinte inseamna sa-ti pregatesti copilul pentru viata si nu sa-l protejezi de ea. Ca atare, este important sa constientizezi ca nu ai doua vieti de trait – a ta si a copilului – si ca impreuna veti gasi solutii la provocarile de zi cu zi.

O mama buna este cea care ofera copilului experiente, atat pozitive, cat si negative, si care isi ajuta copilul sa-si gaseasca singur alternative la situatiile cu care se confrunta.

Daca in mica copilarie, noi suntem inaintea copiilor si le aratam cum sa faca lucrurile, iar ei copiaza de la noi, din preadolescenta pozitia se schimba si copiii sunt in fata noastra si noi le asiguram suportul si siguranta. Cu cat eu, ca parinte, imi voi tine in echilibru ariile vietii, cu atat copilul meu va invata echilibrul.

El invata de la mine rezolvatorii de problema, perceperea de sine si modul de relationare. Daca eu nu am prieteni, nici el nu va avea. Daca eu nu-mi iau timp pentru mine, nici el nu va fi relaxat atunci cand are momente de singuratate. Daca eu nu invat si din greseli, el va intelege ca atunci cand gresesti sau nu poti, este gresit sau grav. Cand eu imi dau timp si ii ofer posibilitatea de a interactiona si cu alte persoane ca sa-si gaseasca singur solutii, de fapt ii dau rezolvator de problema pentru azi si pentru viitor.

Autor: Inga Stoian

Specialist: Yolanda Cretescu, psiholog clinician, psihoterapeut adlerian, fondatoarea proiectului depreHub si presedintele Asociatiei Happy Minds, cu o practica privata de 15 ani (7 ani de psihologie militara).

Citeste si: 1500 de persoane au spus care este cheia unei casnicii reusite