Anxietatea sociala sau fobia sociala reprezinta una dintre tipurile de anxietate in care o persoana are o teama exagerata cu privire la momentele de rusine, inferioritate, inadecvare, umilire, in relatiile cu ceilalti. Aceasta tulburare de anxietate incepe in copilarie sau in adolescenta timpurie, insa destul de rar apare dupa varsta de 25 de ani.

Oamenii sunt fiinte sociale, dar ce se intampla cand nu mai indeplinim acest criteriu? Ne simtim mohorati, tristi, tematori. In acest caz, anxietatea isi poate face simtita prezenta.

Iata cum tulburarile de anxietate sunt clasificate astfel:

• anxietate generalizata;
• anxietate sociala;
• anxietate specifica (de insecte, de paianjeni, de rauri etc.);
• tulburare de panica;
• tulburare obsesiv-compulsiva;
• tulburare de stres post-traumatic.

Poate ti s-a intamplat sa fii ascultat in fata clasei ori sa fii in mijlocul unei situatii in care ai simtit rusine, iar atunci multe stari parca te-au cuprins: tremur, agitatie si imbujorare. Atunci cand anxietatea fata de cei din jurul tau iti distrage atentia de la rutina ta zilnica si cand iti afecteaza atat viata personala, cat si pe cea profesionala, s-ar putea sa te confrunti cu fobie sociala.

Citeste si Cum ne ajutam copiii sa scape de anxietate?

Aceasta tulburare de anxietate incepe in copilarie sau in adolescenta timpurie, insa destul de rar apare dupa varsta de 25 de ani, precizeaza Psychology Today.

Ceea ce trebuie sa stii este ca exista mai multi factori care declanseaza fobia sociala, nu doar cel genetic.

Potrivit Very Well Mind, cauzele care pot contribui la starea de anxietate sociala sunt:

Factorul genetic

Componenta genetica a acestei conditii este cunoscuta sub numele de „ereditate”. Doar cauza genetica reprezinta aproape intre 30 si 40% dintre factorii declansatori ai anxietatii sociale, in timp ce restul procentului de 60, respectiv 70% este reprezentat de factorii de mediu. De altfel, oamenii de stiinta nu au gasit particularitati genetice specifice tulburarii de anxietate sociala, ci doar cromozomi asociati altor tulburari de anxietate, cum ar fi agorafobia (teama patologica de spatii largi) si atacurile de panica.

Conform psihoterapeutului Andreea Orheanu, trasaturile de personalitate care determina anxietatea sociala sunt nevrotismul si introversia. Nevroticii „se aprind mai rapid si se calmeaza mai greu”, in timp ce introvertitii par „persoane retrase, fiind neputincioase in a-si stabili relatii sociale”.

Factorul de mediu

Cauzele psiho-sociale ale anxietatii sociale includ factorii de mediu care influenteaza, de-a lungul timpului, starea de spirit a unei persoane. De altfel, daca unul dintre parinti sufera, la randul sau, de anxietate sociala, atunci vei fi predispus la a dezvolta tu insuti aceasta afectiune. Copilul care nu este expus suficient situatiilor sociale nu va sti cum sa-si dezvolte abilitatile sociale. De altfel, copilul care are un parinte hiperprotector, critic, dominator se poate confrunta cu anxietate sociala deoarece nu va sti cum sa rezolve o problema atunci cand se va afla intr-o situatie stresanta.

Poate ai observat, la randul tau, copii mici (intre trei si sase ani) care atunci cand se confrunta cu o situatie si o persoana noi, incep sa planga, sa se retraga sau sa caute „zona de confort” a parintelui? Acesti copii care au un temperament comportamental inhibat pot avea sanse crescute de a dezvolta anxietate sociala, mai tarziu, in viata lor.

Iata care sunt modalitatile prin care copilul invata sa aiba anxietate sociala:

Prin experiente directe – in acest caz, copilul poate se simte agitat atunci cand paseste in curtea scolii ori poate alti colegi s-au amuzat pe seama lui intr-o pauza. Poate fi vorba si despre alte experiente precum recitarea unei poezii in fata clasei sau uitarea unui obiect intr-o sala de curs, in timpul unei ore inca in desfasurare. Toate aceste experiente neplacute, iritante chiar, se pot acumula peste timp si pot dezvolta, mai tarziu, fobia sociala.

Prin observatie – Chiar daca cel mic nu a experimentat o situatie de bullying sau una rusinoasa, poate a observat alte situatii neplacute la cei din jurul sau. Chiar si observatia are aceleasi efecte ca acelea produse in urma experientelor directe.

Prin transfer de informatie – parintii anxiosi pot transmite atat verbal, cat si non-verbal anumite frici, ingrijorari si efectele pericolelor sociale (inchipuite) copiilor.

Factorul social

Chiar si societatea poate influenta dezvoltarea acestei afectiuni. De exemplu, in Japonia este cunoscut „Sindromul taijin kyofusho”, o frica exagerata fata de oameni (antropofobie). Totodata este de stiut ca japonezii pun foarte mult accentul pe „etichete” si pe prima impresie.

Factorul biologic

Cu ajutorul unei tehnici numite „neuroimagerie”, specialistii pot vedea diferente ale circuitului sangvin in diferite parti ale creierului, prezente la persoanele care sufera de anumite tulburari. Exista patru parti implicate ale creierului atunci cand suferi de anxietate, si anume: zona care controleaza respiratiile; cea care se ocupa de starea ta de bine; partea care te avertizeaza in fata riscurilor si pericolelor; cea care iti controleaza muschii.

Citeste si Frica: cand este o etapa fireasca a copilariei si cand devine o problema?

Un studiu al oamenilor de stiinta a aratat cateva diferente la nivelul creierului, la persoanele care sufera de fobie sociala. Pentru aceasta cercetare s-a folosit o tehnica de neuroimagerie denumita „Tomografie cu emisie de pozitroni” (engl. Positron Emission Tomography, presc. PET). Studiul a demonstrat ca aceste persoane cu anxietate sociala au un flux sanguin crescut in amigdala, o zona a creierului asociata cu frica. In contradictie, PET a aratat ca persoanele care nu sufera de fobie sociala au avut un flux sanguin crescut in cortexul cerebral, o zona a creierului asociata cu gandirea si cu evaluarea situatiilor.

Neurotransmitatorii, un alt factor declansator al anxietatii sociale

Persoanele suferinde nu au o balanta a anumitor substante in creier, cunoscute ca neurotransmitatori. Aceste substante sunt folosite pentru a trimite semnale de la o celula la alta. Neurotransmitatorii implicati in starea de anxietate sunt: serotonina (cel responsabil pentru sentimentul de fericire), dopamina (cel care regleaza motricitatea si reactia emotionala), noradrenalina (cel secretat in urma stresului) si acidul gama-aminobutiric (GABA) care are efect relaxant.

Persoanele care sufera de anxietate sociala nu au un nivel bine definit al acestor neurotransmitatori. De exemplu, nivelul scazut de serotonina predispune o persoana la depresie, anxietate s.a.

Putem vorbi despre un diagnostic de anxietate sociala atunci cand starea de frica si de anticipare anxioasa (stare de alarma) interfereaza cu rutina zilnica si afecteaza stilul de viata.

Conform Asociatiei Americane de Psihiatrie, simptomele fobiei sociale sunt urmatoarele:

• copilul experimenteaza cel putin o situatie sociala in care este expus atentiei celorlalti. De exemplu, fie s-a intalnit cu indivizi nefamiliari, fie a fost observat atunci cand manca sau bea ori a trebuit sa tina un discurs in fata unei multimi;
• exista o teama de a fi intr-o situatie jenanta, umilitoare, rusinoasa;
• expunerea la diferite situatii sociale care accentueaza starea de anxietate;
• situatia rusinoasa fie este evitata (prin fuga), fie este indurata prin teama si suferinta;
• starea de teama este exagerata in fata unei situatii putin sau deloc amenintatoare;
• starea de teama si de anxietate persista timp de sase luni sau chiar mai mult;
• aceste stari afecteaza viata de zi cu zi a copilului.

Conform Institutului de Anxietate Sociala din SUA, o persoana resimte o stare de anxietate sociala atunci cand este prezentata unor necunoscuti; atunci cand este tachinata sau criticata; atunci cand se afla in centrul atentiei; atunci cand este privita in timp ce face ceva sau atunci cand trebuie sa intalneasca persoane cu autoritate.

In general, simptomele fizice ale anxietatii sociale sunt:

• imbujorare;
• transpiratie excesiva;
• tremur;
• palpitatii;
• momente de „blanc” in fata problemelor;
• stari de greata;
• dureri de stomac;
• vedere slaba;
• ton al vocii foarte scazut;
• frica intensa;
• sentimentul de „gura uscata”;
• inghitire cu dificultate;
• spasme musculare, in special in zona gatului si a fetei.

Simptomele anxietatii sociale la copii sunt urmatoarele, conform Serviciilor Nationale de Sanatate din Marea Britanie (engl. National Health Services, presc. NHS):

• crize de plans, mult mai frecvente decat in mod normal;
• crize de tantrum (furie);
• evitarea interactiunilor atat cu ceilalti copii, cat si cu adultii;
• copilului ii este teama sa mearga la scoala sau sa ia parte la activitati de grup;
• nu cere ajutor;
• se bazeaza foarte mult pe sprijinul parintilor sau a altor persoane protectoare.

Ce tratament exista in cazul anxietatii sociale?

In general, exista cateva tratamente eficiente in cazul persoanelor care sufera de fobie sociala, si anume: terapia cognitiv-comportamentala, auto-ghidarea si tratamentul medicamentos.

Terapia Cognitiv-comportamentala (TCC) este un tip de psihoterapie eficienta in cazul anxietatii sociale, scrie Psychology Today. Rolul terapiei sa de a reduce starea de anxietate prin eliminarea credintelor si totodata a actiunilor daunatoare care mentin, in permanenta, fobia sociala.

Un element-cheie al acestei terapii este expunerea in fata situatiilor de care iti este teama. Intregul proces implica trei etape. In prima etapa, pacientului ii este prezentata situatia de care se teme. In a doua etapa, pacientul va experimenta refuzul sau critica, ceea ce-l va ajuta cum sa-si gestioneze situatia. In cea de-a treia etapa, pacientul va trebui sa-si imagineze cea mai neplacuta teama si este incurajat sa-si construiasca si sa-si dezvolte mecanisme pozitive prin care poate accepta un refuz.

Tratamentul anxietatii sociale la copii este acelasi cu cel al adultilor si al adolescentilor, cu diferenta ca cei mici nu primesc tratament medicamentos. Sedintele de TCC pot implica si parintele, daca va fi nevoie sau se va alege un grup de pacienti mult mai restrans in cazul sedintelor de grup.

Persoanele care sufera de fobie sociala trebuie sa tina cont de cateva sfaturi, menite sa-i ajute in lupta cu anxietatea sociala, si anume:

• constientizarea acestei afectiuni este primul pas spre vindecare;
• mentinerea sedintelor de terapie, chiar daca uneori sunt dureroase;
• practica.

Este la fel de adevarat ca tratamentul, in cazul fobiei sociale, nu poate fi la fel de eficient pentru toti pacientii, de aceea se vor avea in vedere nevoile fiecaruia dintre ei. Completarile acestui plan de terapie vor necesare, uneori, pentru ca fiecare pacient raspunde diferit la efectele tratamentului.

Citeste si Fricile copiilor si stilul de parenting

Autor: Andreea Borcila