Credeai ca cel mai dificil e la inceput, atunci cand e bebelus, cand nu putea sa se exprime prea bine, cand nu stia sa-si gestioneze emotiile si cand avea nevoie de tine acolo, sa fii mereu, sa fii implicat 100%. Acum tot ce-si doreste, este sa-l intelegi si sa-l lasi in pace. Iata ce inseamna, pe scurt, adolescenta.

Citeste si: Cum vorbesti cu un adolescent despre relatii?

Adolescenta, explicatie pentru parinti

Te trezeai din trei in trei ore noaptea sa-l hranesti, ai strans dupa el toate legumele aruncate pe jos, atunci cand era vorba de diversificare, l-ai vegheat atent in toate noptile acelea cu febra, cu mucisori si i-ai inteles fiecare zgarietura sau bubita pe care le facea.

Ai rezistat cu stoicism la toate crizele de furie, ai inventat jocuri noi mereu, chiar si atunci cand nu mai puteai de oboseala si ai economisit pentru jucaria aceea pe care si-o dorea atat de mult de Craciun. Iar acum? Isi cere independenta, sa nu mai intri in camera lui si sa intelegi ca are si treburi mai importante de facut si in unele dintre acestea (in multe) nu mai esti chiar binevenit, scrie kidshealth.org. De ce oare?

Multi parinti fac greseala de a nu intelege, pe deplin, ca aceasta este o etapa intensa de crestere si dezvoltare, nu doar fizica, ci si emotionala si intelectuala, iata de ce aceasta pare un roller coaster plin de conflicte dintre parinti si copil, in loc sa fie o perioada in care parintii sunt cei care il ajuta si-i ofera posibilitatea sa creasca si sa-si desfaca aripile, pentru a se transforma in acel adult independent la care viseaza, atat parintele, cat si adolescentul.

Unii parinti au o perceptie negativa in ceea ce priveste etapa adolescentei, iar acesta este un prim pas gresit. Cum ai incercat sa-ti vezi copilul de mic ca avand alte particularitati decat ceilalti si ca avand un alt ritm de dezvoltare, la fel al trebui sa continui si acum.

Pentru ca fiecare adolescent este diferit. La unii, tot acest proces incepe mai devreme, la altii – mai tarziu, unii se dezvolta in scurt timp si intr-un ritm ametitor, in timp ce la altii toate decurg treptat si cumpatat.

Citeste si: Topul celor 7 lucruri pe care le ascund adolescentii de parintii lor

In al doilea rand, este important sa se faca o oarecare distinctie intre partea aceea vizibila, de dezvoltare fizica (ciclu, aparitia parului pubian, cresterea sanilor, a parului pe fata etc) si partea aceea mult mai putin vizibila (tot felul de ganduri si stari neintelese, schimbarile de comportament, cautarea identitatii, cautarea independentei).

Pentru multi parinti, partea considerata mai putin vizibila poate fi partea cea mai infricosatoare si mai deranjanta. Adolescentul cauta sa se separe treptat sau chiar destul de brusc, de parinti.

Incearca sa se identifice cu alti adolescenti, sa se integreze in grupuri si comunitati, care devin mai importante pentru el. De aceea, este etapa in care se observa ca adolescentul “incearca” sa preia tot felul de identitati, aparente, infatisari, caracteristici, stiluri vestimentare, care nu de putine ori pot soca parintii.

Una dintre cele mai comune trasaturi pentru aceasta etapa este rebeliunea, cu episoade pline de emotii contradictorii, care au ca scop “cautarea independentei”, iar in perceptia adolescentului, primul pas pentru atingerea acestui scop este prin “indepartarea” de parinti: “Lasa-ma in pace”!

Brusc, adolescentul nu-si mai doreste sa faca lucrurile doar pentru a-i face pe plac parintelui, intelege ca poate sa aiba si propriile pareri si insista sa nu mai aiba parte de „atata control” din partea parintelui.

Principalele sfaturi pentru parintele de adolescent sunt:

• Sa aiba grija sa-i ofere spatiu, intrebandu-se mereu: “Sunt un parinte care tinde sa controleze mult prea mult? Sunt hiperprotector? Imi ascult, cu adevarat, copilul? Ii ofer posibilitatea sa aiba opinii si gusturi diferite decat ale mele?”
• Sa invete sa aiba incredere. Spune-i ca ai incredere in el/ea, dar in momentul in care increderea este zdruncinata, sa accepte ca va avea parte de o perioada de ingradire, de limite impuse, pana cand increderea va fi redobandita.
• Sa-i spuna mereu adolescentului, asa ca un motto: vom trece prin asta impreuna. O vom scoate la capat impreuna. Pentru ca in cautarea independentei, adolescentul va avea nevoie de cineva care sa-i arunce colacul de salvare, la nevoie. Chiar daca n-o va spune, acesta s-ar putea sa fie doar camuflat, sub acel vesnic, “lasa-ma in pace!”.

Citeste si: Greseli grave pe care le faci fata de copilul tau adolescent