Efectele traumelor se pot transmite generatiilor viitoare. Epigenetica, o ramura a geneticii care se refera la modul in care actioneaza genele cu mediul inconjurator se ocupa de acest aspect. Un studiu recent publicat a analizat copiii ai carori tati fusesera prizonieri in perioada razboaielor mondiale. Rezultatul: efectele traumelor suferite in acea perioada duc la o rata a mortalitatii mai mare in randul baietilor, in timp ce fetele nu se confrunta cu aceste probleme.
Copiii si nepotii nostri pot fi ei insisi marcati de experientele noastre traumatizante, transmit cercetatorii unui studiu publicat recent, conform BBC.
Cei care au supravietuit razboaielor si care au iesit invingatori din viata de prizonierat, se intorc in societate cu o sanatate precara, cu perspective de viata mai mici si cu speranta de viata mult mai scurta. Impactul acestor intamplari nu se rezuma doar la cel care le-a experimentat, ci are efect si asupra copiilor si nepotilor pe linie descendenta masculina.
Citeste si Studiu: stresul din familie afecteaza imunitatea copilului
Chiar daca urmasii supravietuitorilor au o copilarie lipsita de griji, studiul arata ca exista o rata mai mare a mortalitatii in cazul lor decat al restului populatiei. Se pare ca unele efecte traumatizante lasate de primele razboaie au efecte asupra copiilor si nepotilor.
Cercetatorii au investigat acest caz, iar intrebarea este: cum pot niste evenimente din trecutul unei persoane sa schimbe modul de desfasurare al ADN-ului si cum poate acea schimbare sa fie preluata de noile generatii.
Conform studiului, este vorba despre epigenetica, o ramura a geneticii care studiaza modul in care interactioneaza genele cu mediul inconjurator, scrie Epoch Times.
Citeste si Terorile nocturne la copii: cum le recunosti?
„In secolul XXI epigenetica studiaza fenomenele biochimice care permit acidului dezoxiribonucleic (ADN) sa se exprime intr-o maniera diferita, gratie activarii si reprimarii anumitor gene, dar fara a provoca schimbari la nivelul secvenţei genice”, mai precizeaza sursa citata.
Daca aceste schimbari epigenetice sunt dobandite de urmatoarele generatii, numarul consecintelor poate fi unul mare. Prin urmare, din ce in ce mai multe studii sustin ideea ca efectele produse in urma traumei pot veni asupra urmatoarelor generatii prin epigeneza, scrie BBC.
In urma razboaielor, schimbarile epigenetice sunt un rezultat al malnutritiei, al sanatatii precare si al supraaglomerarii.
„Perioada aceea a fost o perioada dura a foametei. Barbatii semanau cu niste scheleti ambulanti”, sustine Dora Costa, autorul studiului si economist la Universitatea din California, SUA.
Intreaga echipa a analizat aproape 4.600 de copii ai caror tati au fost prizonieri in razboaiele mondiale si i-au comparat cu cei peste 15.300 de copii ai veteranilor care nu au fost capturati ca prizonieri in razboi.
Rezultatele arata ca acei copii ai caror tati au fost prizonieri in razboaie au o rata a mortalitatii de 11% mai mare fata de copiii ai caror veterani nu avut probleme in acea perioada. Cercetatorii considera ca alti factori precum statutul socio-economic al tatalui ori statutul profesional si personal al fiului nu au putut explica cresterea ratei mortalitatii.
Una dintre cauzele deceselor este hemoragia cerebrala. De altfel, fiii tatilor fosti prizonieri au murit in urma diagnosticului de cancer. In schimb, fetele fostilor prizonieri nu au nicio legatura cu efectele in urma traumatizarii.
Un alt exemplu este cel din 2015, cand a avut loc o cercetare, ale carei rezultate au demonstrat ca acei copii ai supravietuitorilor Holocaustului au avut schimbari epigenetice la o gena legata de nivelul de cortizol, un hormon eliberat ca raspuns la stres.
Brian Dias, cercetator la Universitatea Emory din SUA, sustine ca „efectele traumelor din trecut pot fi vindecate prin terapiile cognitiv-comportamentale”. Specialistul considera ca a-ti vindeca traumele inseamna a pune stop suferintei oferite altor generatii.
Terapia cognitiv-comportamentala se refera la situatia in care gandurile negative ale unei persoane care pot fi inlocuite cu cele pozitive si rationale. Practic, pacientul devine propriul sau terapeut.
Citeste si Care sunt cele mai mari schimbari din viata micutului tau?
Autor: Andreea Borcila
