Cu vreo 20-30 de ani in urma era absolut in regula pentru un copil sa stea afara, sa fie si plictisit, sa aiba pauze in care sa nu faca nimic decat sa stea pe iarba si sa “traga pisica de coada”. Ma rog, sa se joace de-a nimic. In prezent, fiecare clipa libera a copilului trebuie valorificata, optimizata, maximizata, trebuie sa aiba un scop precis. Nu, dom’ne, cum sa fie copilul plicitisit? Doamne fereste, zici ca are o boala ciudata. Stii care este adevarul? Draga mama, plictiseala e sanatoasa, lasa-l pe copil sa se plictiseasca!

Citeste si: Observi cum copilul tau nu mai are timp sa fie copil?

Este in regula sa fii plictisit. Este o pauza bine meritata pentru creier. Este o virgula, atunci cand este cazul sa te mai detasezi de lucrurile din jur si chiar e bine sa mai iei uneori cate o pauza de la rutina in care esti prins. Si inca ceva, nu e nimic mai bun pentru stimularea creativitatii decat momentul in care esti plictisit.

In prezent, daca auzi ca un copil este plictisit sau ca nu este implicat intr-o activitate (mai mult sau mai putin distractiva), acest lucru va fi privit de catre ceilalti ca pe “o adevarata abatere de la responsabilitatile parintesti”. Aproape ca imi vine sa rad (sau sa plang) la ce s-a ajuns.

Nu credeti ca avem mult prea multe „stiluri” de parenting? Nu credeti ca se exagereaza prea mult cu „responsabilitatile” pe care trebuie sa le aiba un parinte?

Am citit de curand un studiu, publicat pe Oxford Academic despre faptul ca in zilele noastre, indiferent de clasa sociala, de studii, de venituri, de rasa, “copiii care se arata plictisiti dupa scoala trebuie sa fie inscrisi la tot felul de activitati extracurriculare”.

Citeste si: Opreste-te din ce faci acum, mergi si cuprinde-ti copilul!

Drag parinte, copilul plictisit nu e defect! Este chiar unul foarte sanatos! Iar plictiseala aceasta a copilului poate insemna atat de multe lucruri…

• Plictiseala este sanatoasa si pentru sanatatea fizica a copilului, cat si pentru cea emotionala

Spre exemplu, este o oportunitate excelenta de a-i umple “rezervorul” cu iubire.

Sa stati asa impreuna un sfert de ora si sa nu faceti nimic. Sa-l lasi sa-ti spuna cat e de plictisit, fara a ceda tentatiei de a-i gasi imediat o activitate. Nu, nu trebuie sa-si stranga imediat jucariile. Nu, nu trebuie sa-si faca exact atunci patul. Si nu, nici exercitii in plus la matematica nu-si doreste! Chiar daca ai impresia ca asteapta de la tine o idee salvatoare, s-ar putea totusi sa nu fie deloc asa. Rezista. Stai acolo langa el, mangaie-l pe capsor, asculta-l cum iti povesteste despre toata aceasta plictiseala sau cum tace. Lasa-l sa se plictiseasca si plictiseste-te si tu, alaturi de el.

Stai linistita, nu va dura prea mult (pun pariu ca ai vrea tu sa te plictisesti mai mult!) ca-l vei auzi “mai bine fac…” sau “stiu exact ce o sa fac”.

• Plictiseala ii lasa copilului spatiu din plin sa fie creativ. Copilul plictisit isi activeaza imaginatia si gaseste solutii!

Hai sa-ti povestesc ceva, si trist, dar si amuzant in acelasi timp.

Eram in grupa mare la gradinita si pentru ca nu am impartit benevol nu stiu ce carucior pentru papusi, doamna educatoare m-a trimis la colt. Trist, asa e, dar asta era una dintre pedepsele folosite inainte (din plin) la gradinite si nu numai. Nu pot sa spun ca eram prea trista, pentru ca a fost prima mea experienta (si ultima!) de stat la colt si chiar eram curioasa sa stiu cum este sa numar floricelele de pe tapetul de la gradinita.

In cateva minute insa curiozitatea m-a parasit si m-am lovit de o alta problema: incepeam sa ma plictisesc acolo, in timp ce stateam la colt. Plictiseala pentru un copil e crunta, asta imi amintesc foarte bine! Bine insa ca mintea mea de copil cu o imaginatie destul de bogata m-a scos din incurcatura, am gasit repede o solutie care sa ma salveze de plictiseala.

Asa cum stateam cuminte la colt si dupa ce am numarat floricelele si am memorat culorile si stiam tapetul pe de rost, am inceput sa-mi cant incetisor si… sa dansez!

Iti imaginezi mirarea educatoarei atunci cand a vazut cum “pedepsita” canta si dansa in timp ce statea la colt? Ce sa mai, distractie in toata regula! M-a trimis inapoi sa stau cuminte in banca (uite aceea chiar ca deja era o pedeapsa!). A fost exact cum scriam mai sus, copilul plictisit isi activeaza imaginatia si gaseste solutii!

Acum cand am intrat si eu in hora “parintilor”, copilul meu m-a ajutat sa-mi aduc aminte de jocul acela liber, nestructurat, imi confirma si imi reconfirma zilnic ca este atat de fericit in momentele in care se joaca “de-a joaca”, dar si de acele momente “dolce far niente”.

Autor: Inga Stoian

Citeste si: Iti dezvalui cele 3 secrete din parentingul pozitiv!