Sindromul transfuzor-transfuzat este o problema medicala ce apare doar in cazul sarcinilor gemelare. Despre acest sindrom rar intalnit, dar mai ales ce anume trebuie sa stie o gravida cu gemeni care au acest sindrom, aflati de la dr. Andreas Vythoulkas, medic obstretica ginecologie, specialist in infertilitate Clinica Genesis-Athens.
Daca in mod obisnuit, cu toate ca impart aceeasi placenta, circulatia fiecarui geaman este separata, in cazul sindromului transfuzor-transfuzat se formeaza legaturi intre vasele de sange placentare, astfel incat sangele circula de la un fat la altul.
Daca aceste anastomoze sau legaturi intre vasele de sange sunt inegale, se poate dezvolta un transfer important de sange de la un geaman, numit donator sau transfuzor, catre celalalt geaman, numit primitor sau transfuzat. Drept urmare, unul dintre feti primeste prea mult sange, iar celalalt prea putin, ceea ce face ca dezvoltarea gemenilor sa fie diferita. Fatul care primeste prea putin sange va fi mai mic si se va dezvolta mult mai incet. Organismul acestuia va directiona tot sangele primit catre creier si inima, privand alte organe de fluxul sanguin, rinichii fiind printre cele mai afectate organe. Cantitatea de urina eliminata va fi din ce in ce mai redusa, afectand direct proportional cantitatea de lichid amniotic. De cealalta parte, fatul care primeste prea mult sange se dezvolta mai mult, iar cantitatea de lichid amniotic ce-l inconjoara este mai mare, ceea ce poate duce la declansarea nasterii premature. In acelasi timp, inima acestuia este suprasolicitata ceea ce poate duce la insuficienta cardiaca.
Vezi si Sarcina cu uter dublu
Diagnosticarea sindromului transfuzor-transfuzat se face prin:
Ecografie, fie ea si una de rutina, ce poate indica diferenta importanta intre marimea fetilor: fatul „donor” este cu cel putin 20% mai mic decat fatul „receptor”, diferenta semnificativa intre dimensiunile celor doi saci amniotici, diferenta intre dimensiunile celor doua cordoane ombilicale existente etc.
Clinic, prin prezenta durerilor abdominale sau a contractiilor, cresterea rapida in greutate a gravidei, cresterea inaltimii fundului uterin din cauza excesului de lichid amniotic din jurul fatului receptor, ruperea spontana a membranelor, prezenta edemelor la membrele superioare si inferioare in primul trimestru de sarcina.
In aceste conditii, diagnosticarea acestei sindrom rar, in faze cat mai timpurii, este esentiala.
Daca sindromul transfuzor-transfuzat nu este tratat, probabilitatea ca ambii copii sa moara in uter este foarte mare, intre 60-100%, in special cand afectiunea este prezenta la mai putin de 20 saptamani de sarcina. Daca mama este insa diagnosticata la timp, se poate efectua un tratament intrauterin, ceea ce poate salva viata fetilor.
Citeste si Ultimele luni de sarcina – ce ai de facut?
Autor: Dr. Andreas Vythoulkas
