Conteaza atat IQ-ul, cat si anturajul in care creste un copil – si chiar mai mult decat ne imaginam. Acestea sunt concluziile unui studiu.

Psihologii de la Universitatea Rutgers, Louis Matzel si Bruno Sauce, au enuntat cateva concluzii stabilite pe baza unei revizuiri integrative a studiilor recente asupra naturii inteligentei umane. “Daca sunt luate individual, nici genetica si nici anturajul nu au castig de cauza in ceea ce priveste coeficientul de inteligenta al unei persoane. Rolul decisiv il are interactiunea dintre genetica si anturaj ”, spun cercetatorii, conform sciencedaily.com.

Citeste si: Cele 7 secrete ale copiilor fericiti. Tu le stii?

Acest studiu are implicatii semnificative asupra modului in care sunt educati copiii, psihologii sustinand ca printr-un anume fel de stimulare si atentie, IQ-ul unei persoane poate fi crescut in special in frageda copilarie.

“Mergem la liceele pentru copiii saraci, defavorizati social si incercam sa imbunatatim nivelul IQ-ului acestor copii, dar este adesea prea tarziu. Timpul potrivit pentru a remedia situatia copiilor este atunci cand acestia abia incep scoala, atunci inteligenta lor este cea mai maleabila”, afirma cercetatorul Louis Matzel.

Oamenii de stiinta masoara heritabilitatea trasaturilor pe o scara de la 0.0 la 1.0. (“heritabilitate”- coeficient de ereditate, coeficient de transmitere, arata care este baza contributiei genetice). Culoarea ochilor are un scor de heritabilitate de 0.99, ceea ce inseamna ca este aproape in totalitate contributie genetica. Inteligenta este de obicei la 0.8, ceea ce inseamna din nou un procent foarte mare ce tine de genele mostenite. Cu toate acestea, psihologii zic ca oamenii subestimeaza adesea rolul anturajului.

Citeste si: Copiii care seamana cu tatii sunt mai sanatosi

Cercetatorii au declarat ca heritabilitatea IQ –ului la copiii mici poate fi destul de mica, de doar 0.3, ceea ce lasa mult spatiu pentru schimbarea inteligentei. Dar sistemele scolare ignora adesea aceasta oportunitate, concentrandu-se pe invatarea “papagaliceasca”, in detrimentul gandirii critice.  Iar programele de “interventie” adesea nu mai reusesc sa mai faca schimbari semnificative pentru cresterea coeficientului de inteligenta la copiii mai mari.

“Luati in considerare gemenii identici separati la nastere. Daca IQ-urile lor sunt aproape identice si au sanse egale, atunci ei vor fi la fel de inteligenti ca si adulti.  Dar nu uitati de rolul important pe care il are anturajul in stabilirea inteligentei individului. In timp ce gemenii pot avea aceleasi echipamente mentale de baza, daca unul dintre gemeni creste intr-un mediu mai bun, plin de oportunitati de educatie si dezvoltare personala, acesta poate sa prospere, in timp ce fratele sau daca este mai putin norocos sa aiba parte de un anturaj adecvat, atunci IQ-ul acestuia poate stagna. Mediul este instrumentul critic care permite echipamentelor noastre genetice sa prospere”, au concluzionat cercetatorii.

S-ar putea sa te intereseze si: “Un copil fericit este, in primul rand, un copil sanatos!”