Atunci cand un copil este separat de mama biologica, se creeaza o rana emotionala profunda, care poate dura o viata intreaga. Aceasta separare poate duce la incapacitatea de avea parte, in viitor, de relatii sanatoase, implinitoare cu alte persoane. Din fericire, aceasta trauma poate fi vindecata. Da, prin atasament parental se poate vindeca suferinta copilului adoptat.

Vezi si Care este comportamentul copilului adoptat, imediat dupa adoptie

Robert Allan Hafetz, scriitorul si fondatorul Centrului Adoption Education & Family Counseling (Educatia despre Adoptie si Consiliere Familiala), adoptat si el in frageda copilarie, le explica parintilor care au adoptat un copil, cum il poti ajuta sa depaseasca trauma separarii de mama biologica si cat de important este atasamentul parental “pentru o dezvoltare emotionala sanatoasa”. Daca atasamentul ramane compromis sau nu este restabilit, acesta va avea un efect daunator asupra relatiilor viitoare cu partenerii intimi. Dar pana atunci, familia adoptatoare poate asista la conflicte dese, lupte pentru putere, crize de furie, si per total, haos, scrie mothering.com.

Mintea copilului priveste prezentul prin filtrul trecutului: mama primara l-a parasit. Involuntar, copilul se va “astepta” ca acest scenariu sa se repete si in cazul familiei adoptive. Chiar daca in mintea sa el va cauta si va spera la un loc de siguranta. Din perspectiva copilului, dragostea a insemnat actul de abandon in sine. Si frica de abandon creste din ce in ce mai mult in cazul in care sunt schimbati, destul de des, asistentii maternali.

Care sunt semnele ca un copil adoptat nu si-a vindecat inca trauma de pe urma abandonului?

Comportamentele care seamana cu ADHD, tulburarile de comportament si desele episoade sfidatoare in care isi arata opozitia. Este important ca specialistii cu care familia colaboreaza sa inteleaga exact cum trebuie gestionate aceste tipuri de comportament, ca nu cumva sa fie pus un diagnostic eronat.

Cei care au fost adoptati se vor manifesta prin comportamente de tipul „atractie si respingere”. Atunci cand se lasa iubiti, devin nelinistiti, anxiosi si vor actiona prin respingerea parintilor. Apoi sunt cuprinsi de nelinistea ca parintii s-ar putea sa-i abandoneze, asa ca vor cauta modalitati sa-i atraga din nou. Iar repetarea acestor episoade le poate crea frustrari parintilor.

Citeste si Cand ii poti spune copilului tau ca este adoptat si cum ii dai aceasta veste

Cum il poti ajuta pe copilul adoptat sa se vindece de aceasta trauma?

“Este important sa intelegi ca interventiile verbale si cognitive nu vor avea efect asupra amintirilor din perioada abandonului. Cuvintele sunt intelese de neocortex (ratiune, logica etc). Memoria traumei tine de sistemul limbic, care nu intelege cuvintele.

De aceea, ce poate face un parinte care a adoptat un copil? Sa creeze experiente de atasament parental, exact atunci cand copilul are comportamente dificile, de sfidare. Felul in care raspunzi la comportamentul copilului, uite aici se afla solutia! Uneori parintii considera ca aceste comportamente inseamna, de fapt, dorinta copilului de a avea atentie, de a-i testa pe parinti, iar greseala celor din urma, apare atunci cand raspunsul lor vine sub forma de disciplina sau de pedeapsa. Sa nu se mire parintii atunci cand raspunsul din partea copilului vine sub forma de protest, de criza de furie, de lupta de putere.

Atunci cum ar trebui sa actioneze parintele? Sa raspunda la comportamentele de nesiguranta ale copilului creand niste experiente securizante prin atingere, contact vizual, prin vocea blanda, imbratisare. In acele momente cuvintele vor avea un efect redus, iar uneori pot chiar inrautati situatia.

Toate comportamentele copiilor vor fi orientate spre urmatoarele obiective:

• De a se simti conectat
• De a avea curaj
• De a se simti capabil
• De a se simti important

Copilul vrea sa se simta iubit si inteles, iar orice forma de disciplina impusa atunci de parinte este inteleasa, ca un mod de respingere.

Iata modelul pe care il preda Robert Allan Hafetz parintilor care au adoptat un copil:

• Valideaza-i sentimentele/emotiile (Incearca sa-i intelegi emotiile si sa-l faci sa si le inteleaga si el. Intreaba-l “Ti-e frica? Te simti singur?”  Spune-i ca e ok sa se simta asa. Nu-l judeca.)
• Aliati-va (Arata-i ca devii partenerul lui in a-si atinge acele obiective. Incurajeaza-i efortul spunandu-i “Eu cred in tine!”)
• Colaborati (si dobanditi impreuna obiectivele dorite de copil, prin crearea experientelor de atasament securizant. Conecteaza-te emotional cu ajutorul contactului vizual, prin atingere etc).

Vezi si Sfaturi pentru parintii adoptivi de la copii adoptati