Chiar si cei mai calmi si blanzi dintre parinti isi pierd uneori rabdarea si le adreseaza copiilor vorbe dure atunci cand micutii sunt autorii unor boacane mai mari sau mai mici. Chiar daca aceste reactii te pot ajuta, in momentele de impulsivitate, sa scapi de energia negativa, nu sunt cea mai fericita abordare. Pe termen lung, astfel de izbucniri pot afecta nu doar dezvoltarea armonioasa a copilului, ci si relatia ta cu cel mic.
Daca reprimarea acestor reactii poate fi destul de dificila, mai ales daca esti o persoana iute la manie, trebuie sa te asiguri ca echilibrezi balanta prin eliberarea micutilor de sub „rolurile-povara” ce le-au fost atribuite, invatandu-i sa se autoaprecieze. La fel de important este sa le validezi sentimentele celor mici si sa iti ceri scuze pentru reactiile tale mai putin potrivite. La fel ca si adultii, copiii au nevoie de respect si intelegere din partea adultilor.
6 metode prin care ii puteti ajuta pe cei mici sa se autoaprecieze
- Nu rata ocaziile in care ii poti arata copilului o noua imagine a sa, evidentiindu-i calitatile: „Oau, ai aceasta carte de doi ani si jumatate si inca arata ca si cum ar fi noua. Tu chiar esti un copil grijuliu!”.
- Acorda-i incredere si pune-l in situatii care sa ii ofere perspective diferite de autoapreciere. Ii poti cere ajutorul la treburile casnice – copiilor le place sa se simta utili si sa ia rolul unui „om mare”: „Speli tu, te rog, morcovii acestia? Ii vom folosi la cina” sau „Te rog sa strangi tu cu surubelnita suruburile de la scara paturilor suprapuse. M-ai ajuta foarte mult!”
- Da-i ocazia sa te auda laudandu-l apropiatilor. Impartaseste cu prietenii, bunicii, nasii, vecinii sau oricine este dispus sa te asculte reusitele copilului. Aceasta tactica are un efect fantastic atunci cand cel mic nu este de fata, insa aude „accidental” remarca pozitiva. Foloseste un ton scazut, plin de mandrie, iar cel mic se va simti grozav cand va afla ce ecou a avut in inima parintelui fapta buna pe care a facut-o atunci cand si-a impartit de buna voie biscuitele sau a avut initiativa de a-si strange singur jucariile.
- Scoate in evidenta tipul de comportament pe care ti-ai dori sa il vezi mai des: „Stiu cat iti doreai sa castigi si ca suferi ca ai pierdut. Dar apreciez atat de mult ca ai reactionat corect si l-ai felicitat pe adversarul tau. Felicitari, chiar m-ai impresionat!” sau „Stiu ca te-a ranit amicul tau cand te-a jignit, dar ma bucur foarte tare ca nu ai reactionat la fel si ca i-ai spus ca te deranjeaza acest cuvant”.
- Tine minte momentele speciale din viata copilului si aminteste-i, din cand in cand, clipele in care a facut un gest frumos: „Imi amintesc si acum cat de speciala si iubita m-am simtit cand mi-ai adus flori” sau „Te-ai purtat atat de frumos cu prietena ta cand a cazut si plangea. A fost frumos din partea ta ca ai ajutat-o sa se ridice si ai mangaiat-o”.
- Cand cel mic revine la comportamente mai putin agreabile, explica-i de ce greseste: „Stiu ca esti foarte suparat ca ai pierdut jocul, dar nu e frumos sa iti impingi prietenii. Le-ai putea rani sentimentele. Tie ti s-ar fi parut corect sa te impinga cineva? Nu ai fi suferit?”.
Eforturile si rabdarea ta vor da, cu siguranta, rezultate. Copiii vor fi mai puternici, respectul fata de propria lor persoana va creste, iar starea de bine si conexiunea cu membrii familiei atenti la nevoile copiilor, va fi una mai puternica.
Autor: Scarlett Onica, specialist în psihologia vârstelor și sociologia familiei.
