Am scris despre jocurile copilariei “noastre” si m-am oprit la fiecare joc sa-mi amintesc. Mi-au dat si lacrimile… Ce amintiri frumoase! Cate seri minunate am petrecut afara, alaturi de prietenii mei din curte (am locuit la bloc). Acolo unde nu conta cat de inalt esti, cat de bogat sau sarac esti imbracat, cati ani ai, nu stiam despre “bullying” si tot ce conta era doar sa iti doresti sa te joci!
Citeste si: Cele 7 secrete ale copiilor fericiti. Tu le stii?
Generatia copilariei noastre era mai simpla. Fara tableta. Fara laptop. Fara telefoane. Fara computer. Fara playstation si alte jocuri video. Nu aveam retele de socializare online.“Reteaua” noastra de socializare era “AFARA”.
Jucariile noastre nu erau atat de sofisticate. Nu aveam nevoie de baterii. Le imparteam parca mai usor. Mingea, coarda, creta, elastic, batista etc. Si chiar nu-mi amintesc sa-i fi spus mamei ca… ma plictisesc.
Eram cuminte si incercam sa fac toate sarcinile pe care mi le dadea mama, doar-doar sa ma lase sa ies afara, pentru ca acolo erau ei, prietenii mei, cu care ne distram de minune si cu care prindeam asfintitul. Acolo, afara era copilaria noastra! Printre toate acele jocuri simple si creative, ne-am lasat imaginatia sa zboare …in timp ce noi ne zburdam in voie.
Sotron, Ratele si vanatorii, Tara, tara, vrem ostasi!, De-a v-ati ascunselea, Leapsa, Coarda, Elasticul, Baba oarba, Lapte gros, Batistuta si cate si mai cate! Jocurile copilariei noastre… Ti le mai amintesti?
Vezi si Jocuri si jucarii
Hai sa le luam la rand:
In primul rand, ne numaram, ca sa stim ce jocuri putem sa ne jucam! Mai stiti numaratori? Iata cateva exemple:
“Din oceanul Pacific
A iesit un peste mic
Si pe coada lui scria
Iesi afara dumneata!”
***
“1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
Un pahar cu apa rece,
Si-o cafea amara
Iesi pe usa afara!”
***
„An-dan-te di-ze mane bE
Dize mane compane
An-dan-te!”
***
Pe varful Mitropoliei
Sta un magarus si scrie:
A, E, I, O, U
Magarusul esti chiar tu!
Sotron
Este unul dintre cele mai cunoscute jocuri din copilaria noastra! (si acum am emotii cand vad pe asfalt cum cineva deseneaza acele patratele magice).
Ratele si vanatorii
De obicei erau doi vanatori, de o parte si de cealalata, iar in mijloc erau “ratele”. “Vanatorii” vanau “ratele” cu mingea. “Ratele” atinse ieseau din joc.
Tara, tara, vrem ostasi!
Imi amintesc si acum cand seara ne dureau mainile de la cat de tare ne strangeam in acel “lant uman”, atunci cand jucam “Tara, tara, vrem ostasi!”.
Formam doua echipe, ne tineam strans de maini si urma:
“Tara, tara, vrem ostasi! Pe cine? Pe…”
Iar dupa ce nominalizam “ostasul” dorit de echipa adversara, acesta trebuia sa se avante si sa rupa acel “lant”. Daca nu reusea, ramanea “captiv”, daca insa reusea sa “rupa”, isi alegea un ostas si il aducea inapoi la echipa sa initiala.
De-a v-ati ascunselea
Unul dintre cele mai interesante si distractive jocuri ale copilariei! “1, 2, 3, 4…m-am pornit cu cautatul…”. Ei uite asa invatam noi sa numaram bine. Si sa ne ascundem! Si ce emotii aveam, atunci cand eram gasiti!
Leapsa
Usain Bolt ar fi fost invidios la cat de mult alergam noi, atunci cand eram copii, asa, doar ca… “sa dam leapsa mai departe!”
Coarda
O coarda, multa imaginatie, cateva reguli si metode de sarit si…topaiala in voie! La sarit coarda nu ma intrecea nimeni!
Elasticul
E o joaca de fete si de obicei se juca in trei. Intindeam elasticul dupa gleznele a doua participante, in timp ce a treia sarea pana gresea jocul. Si apoi se schimba participanta. Nu stiu de unde aveam atata energie? Nu ma dureau nici talpile, nu ramaneam nici fara suflu.
Baba oarba
Delimitam cu creta un spatiu din care nu aveam voie sa iesim. Cineva era legat la ochi si cauta cu mainile sa-i “prinda” pe ceilalti. Si partea distractiva era atunci cand trebuia sa ghiceasca pe cine a prins!
Lapte gros
Era jocul copiilor “mai mari”. Si sa nu crezi ca baietii se jucau mai mult lapte gros. Sa vezi ce mai sareau si fetele. Parca pe la 8 ani am jucat pentru prima data lapte gros. Acum insa, ma apuca durerea de spate doar cand ma gandesc cum saream.
Batistuta
Era un joc mai mult pentru cei mici. Asa, pana mergeai la scoala. Pe la sapte ani deja nu mai doreai sa stai la pupat (ei, doreai, dar deja ti-era rusine…).
„Am pierdut o batistuta
Ma cearta mamica
Cine-o are sa mi-o aduca
Sa-i sarut gurita.
Batista-i parfumata
Se afla la o fata
La o fata frumoasa
Pe care o iubesc”.
Mima
Cata ingeniozitate intr-un singur joc! Si cat “contorsionism” doar sa reusim sa le explicam (mimand) care este cuvantul pe care trebuie sa-l ghiceasca!
Telefonul fara fir
Cate rasete ne aducea acest joc! Ne asezam in linie si primul jucator ii sulfa un cuvant la ureche celuilalt si tot asa pana ajungea la ultimul jucator, care trebuia sa spuna cu voce tare care este cuvantul.
Matele incurcate
Ce ne mai incalceam mainile si picioarele, dar si cata rabdare si imaginatie aveam sa ne descalcim “matele incurcate”, nu-i asa?
Scrie-ne si tu, care sunt jocurile copilariei tale? Care sunt cele pe care doresti sa le transmiti mai departe copiilor tai?
Autor: Inga Stoian
S-ar putea sa-ti placa si: Copilul are nevoie sa se joace… chiar si in noroi!
