Un copil nu percepe distinctia dintre sursele externe de teama si cele interne, inventate de el insusi. Parintele este cel care are rolul de a-l invata sa aiba comportamente adecvate diferitelor situatii. Fricile copilului: despre „bau-bau” si alte spaime.

Curajul, increderea si succesul se cultiva prin educatie. Copiii se nasc cu capacitatea si dorinta de a invata si invata din tot ce se intampla in jurul lor. Parintilor le revine uriasa responsabilitate de a le oferi informatiile si modelele cu ajutorul carora sa reuseasca in viata.

Citeste si: 13 lucruri pe care parintii puternici din punct de vedere mental nu le fac!

Atunci cand copilul se naste, trece dintr-un mediu sigur si protectiv (uterul mamei) intr-un mediu cu totul nou, necunoscut, nesigur. Tot ce este in jur trebuie explorat – obiecte, persoane, situatii – si toate pot fi bune sau rele. Copilul trebuie sa isi creeze propria lui ordine, invatand sa interiorizeze faptele exterioare ca imagini, concepte si populand propria lume interioara cu imagini si fantasme care se pot transforma in frici.

Frica este una dintre primele emotii care apar la copil. Este vorba de o emotie legata de procesul de crestere, care face parte din viata. Orice emotie, chiar si negativa, are o semnificatie proprie. Din acest motiv, este important sa putem recunoaste emotiile, pentru a le putea intelege mai degraba decat sa le combatem cu orice pret sau, mai rau, sa le negam.

De multe ori, spaimele copilului au ca sursa comportamentul pe care parintii il au fata de el. Copilul nu stie, de exemplu, ca intunericul poate speria, insa, de foarte mic, noi ii putem sugera acest lucru prin comportamentul sau cuvintele pe care, fara sa ne dam seama le spunem. „Daca nu mananci tot, la noapte vine Bau-bau in camera ta!“ – si de aici in mintea micutului de doar cativa ani se intipareste faptul ca singuratatea in camera lui este un lucru rau.

Amenintarile si interdictiile ii alimenteaza spaima si fricile. Capacitatea de a depasi micile si marile momente de frica ii permite personalitatii sa se dezvolte, crescand stima de sine. Inca din primele luni, bebelusul, chiar daca nu intelege cuvintele pe care i le spui sau nu intelege sensul termenilor de bun sau rau, percepe atitudinile tale.

Agresivitatea si amenintarea il sperie si il fac sa fie nesigur si sa isi piarda curajul de a incerca. Siguranta de sine, curajul de a explora si de a face fata problemelor pe care le pune viata, fara panica si teama de esec, se educa si se construiesc in timp prin cultivarea initiativei, spiritului de competitie si prin obtinerea confirmarii propriilor reusite si valori.

Frici de copii mici

Atunci cand sunt mici, copiii trebuie sa faca fata fricilor si fantasmelor. In aceasta perioada insa lor le este greu sa faca distinctia intre fantezie si realitate.

Noi, adultii, le complicam de obicei viata, fie lasandu-i expusi fara protectie acestor imagini, fie folosindu-ne de ele pentru a-i face mai „ascultatori”.

Copilul se sperie foarte usor cand este amenintat de mama sau tata ca va veni Omul Negru cu sacul si il va lua daca nu este cuminte. El isi imagineaza imediat ca va fi luat si dus, separat, rupt de parinti, de protectia si dragostea lor. Rezultatul amenintarii este cel asteptat: copilul sta foarte cuminte si nu ii deranjeaza pe parinti. Imaginatia lui insa creeaza imaginea unui monstru amenintator care il poate lua din caldura caminului.

„Bau-bau“ este cel mai bun exemplu de entitate care, in mod normal, nu poate fi descrisa in mod concret si care ofera copilului o arie foarte larga pentru imaginatie.

Frica cea mai mare a copilului este aceea de a fi despartit de parinti si de a nu mai fi iubit de ei. Legatura sigura cu parintii il ajuta sa isi consolideze sentimentul de siguranta de sine si sa capete curajul de a explora lumea si de a deveni autonom.

Citeste si: Cum poti sa cresti un copil increzator in fortele proprii?

Frica de persoane straine, care poate aparea la bebelus catre a 8-a luna de viata, e un indicator de dezvoltare care semnaleaza integrarea progresiva a activitatilor mentale care permit celui mic sa ii distinga pe cei care au grija de el, de toti ceilalti. In aceasta faza apare frica si comportamentul de aparare in fata persoanelor nefamiliare. Mediul familiar are functia fundamentala de a proteja copilul si de a-i da sentimentul de siguranta, favorizand explorarea sigura a mediului.

Frica de intuneric este des intalnita la copiii intre 2 si 4 ani. Copilul percepe la un moment dat noaptea ca o separare de lumea familiara in care se simte in siguranta. Atunci devine constienta frica de intuneric. In aceasta faza, jucaria preferata va constitui un element important. Copilul o va folosi ca pe un obiect care ii aduce siguranta si il apara de intuneric. Pe masura ce creste, invata ca sursa fricii lui nu este decat o perioada propice odihnei si, cu ajutorul parintilor, frica de intuneric se diminueaza si chiar dispare complet.

Citeste si: Cum sa-ti ajuti copilul sa depaseasca frica de intuneric?