Familia poliamoroasa este acel grup de persoane in cadrul caruia exista mai multe relatii deschise si intime cu acceptul fiecarui partener. Un studiu recent a analizat de-a lungul anilor raspunsurile tinerilor respondenti privind poliamorul. Majoritatea dintre cei intervievati, chiar daca nu sunt intr-o relatie poliamoroasa, nu exclud posibilitatea unei astfel de relatii pe viitor.

„Din 1996, de cand conduc un studiu de lunga durata al familiilor poliamoroase, am urmarit acelasi grup de familii de poliamoristi unde exista si copii. Peste ani, am colectat foarte multe informatii de la acest grup de persoane, intervievandu-i la fiecare cinci ani. Dintre aceste persoane, am stat de vorba si cu oamenii care in mijlocul anilor 90 erau copii, iar acum au absolvit colegiul”, scrie dr. Elisabeth Sheff, expert in poliamor si minoritati sexuale, intalnite la famiiliile cu copii pentru Psychology Today.

Expertul in poliamor explica faptul ca mai multi dintre respondentii sai tineri sunt in prezent poliamoristi si, cel mai probabil, vor continua sa se identifice ca fiind poliamoristi. Pe de cealalta parte, mai multi dintre cei tineri care au participat la cercetare au raspuns ca nu ar putea fi in relatii poliamoroase in nicio circumstanta, iar monogamia ramane optiunea aleasa de acestia. Marea majoritate dintre respondenti au spus ca nu sunt momentan poliamoristi, dar nici nu exclud varianta unei relatii poliamoroase pe viitor.

Citeste si Cum sa vorbesti cu un copil despre abuzul sexual

De asemenea, autoarea studiului a enumerat cateva dintre motivele pentru care unii dintre respondenti nu doreau sa aiba relatii poliamoroase. Cativa dintre tineri au declarat ca sunt prea tineri pentru a lua decizii atat de importante, cum ar fi subiectul poliamorului:

„Am 15 ani si inca incerc sa-mi dau seama cum sa sarut. Relatiile poliamoroase sunt prea mult pentru mine acum”, explica un adolescent.

Exista si tineri care, inca din prima lor relatie serioasa, au simtit ca lucrurile merg destul de bine cu acea singura persoana si nu au vrut sa „o dea in bara” sau sa creeze probleme.

Alti tineri nepoliamoristi i-au povestit cercetatoarei ca nu isi doresc sa cunoasca complexitatea vietii poliamoroase, mai ales crizele de gelozie sau drama.

„Eu sunt o persoana geloasa. Nu vreau sa ma incurc cu relatiile poliamoroase deoarece este prea mult de lucru cu acea cantitate de gelozie. Nu, multumesc”, povesteste o adolescenta respondenta.

Citeste si Povestile a 7 adolescente care au devenit mame intr-un documentar-web

Dr. Elisabeth Sheff considera ca tinerii din ziua de azi si, mai ales, cei din comunitatile alternative sunt reticenti atunci cand vine vorba despre incadrarea lor intr-o singura eticheta de identificare a orientarilor sexuale, a genurilor sau a stilurilor de relatii. Multi dintre ei prefera sa ramana fluizi in modul in care se gandesc la ei insisi sau prefera sa utilizeze o varietate de etichete flexibile.

Cand Koe Creation, autoarea cartii „Inima asta simte mult: viata mea ca milenial non-binar al unei familii poliamoroase”, a fost intrebata de ce copiii din familiile de poliamoristi nu au tendinta sa devina ei insisi poliamoristi, aceasta a raspuns:

„De ce ai vrea sa repeti greselile parintilor tai? Din experienta mea, de la stadiul de copil care face trecerea la stadiul matur, cel de adult, in subconstientul nostru invatam, de fapt, din greselile parintilor nostri si incercam cateodata sa le schimbam, sa le imbunatatim noi insine. Cand ideile despre ce inseamna familie, iubire, relatii si comunicare sunt influentate de sfera poliamorului, vei face niste asocieri bazandu-te pe ceea ce ai simtit, experimentat. Au existat in acea sfera poliamoroasa empatie, integritate, bunastare, obiceiuri sanatoase? Calitatea acestor stari au un impact major in viata unei persoane. In viata mea, eu stiu cum vreau sa arate relatiile mele si mai stiu ca am dreptul sa aleg”.

In timp ce constatarile expertului in poliamor sunt in curs de aparitie, este destul de clar modelul tinerilor respondenti care merg pe ideea „Astept si o sa vad”. Chiar si acei respondenti tineri care, initial, au spus ca doresc sa fie monogami continua sa raspunda mai tarziu la interviu cu „Deocamdata nu”.

Uneori, povesteste autoarea studiului, tinerii respondenti vor ca aceste posibilitati viitoare sa fie doar relatii sexuale, fara atasamentele emotionale pe care le implica relatia poliamoroasa.

„Poate dupa 30 de ani de relatie dintre care 10 ani sunt de casatorie in care au aparut si copii, lucrurile se invechesc. As vrea sa nu fie nimic altceva decat sexul, nu as vrea ca partenerul celalalt sa se mute cu noi, ci pur si simplu eu si cu sotul meu sa fim mai impacati cu noi ca si cuplu. Vom vedea ce se va intampla”, povesteste o tanara respondenta de 23 de ani, din cadrul studiului, care are o relatie monogama.

Pe de alta parte, sunt si alti tineri respondenti care sunt mai putin implicati in relatia monogama si sunt mai atenti sa raspunda nevoilor partenerilor pe masura ce timpul trece. Daca acum este vorba despre monogamie, data viitoare exista posibilitatea sa aleaga, in cadrul interviului, un alt tip de relatie in functie de ce este cel mai bine pentru toti ceilalti.

„Cuvantul poliamor a aparut pentru prima data in articolul <<Un buchet de iubiti>>, publicat in 1990 de catre preoteasa Morning G’Zel, lidera unei comunitatii neopagane”, scrie vice.com.

Relatia poliamoroasa este un stil de viata si se refera la relatiile deschise si intime, existente in acelasi timp, cu conditia ca toti partenerii sa fie in cunostinta de cauza si sa isi dea acordul.

Toti poliamoristii sunt „direct atasati unii de ceilalti, in grade comparabile, uneori cel care realizeaza relatia este numit „pivotul”, iar cei care adera sunt numiti „ramuri”. Partenerii „ramura” sunt mult mai atasati de „pivot” decat unul de celalalt”, mai precizeaza vice.com.

Valorile dupa care se ghideaza partenerii in relatiile poliamoroase sunt: fidelitatea, loialitatea, increderea, sinceritatea, demnitatea, respectul, comunicarea si negocierea.

Citeste si Povestile a 7 adolescente care au devenit mame intr-un documentar-web

Autor: Andreea Borcila