Copiii par a fi programati sa se comporte in anumite feluri, iar parintii, prin raspunsurile lor, le asigura cadrele optime pentru a se dezvolta si invata.

Psihologul american Kenneth Kaye numeste aceste cadre esafodaj sau schela formativa, sugerand asemanarea copilului cu ucenicul care invata de la expert deprinderile de interactionare sociala.

Vezi si STUDIU. Jocul are implicatii majore in dezvoltarea psihologica a copilului- partea a II-a

Kaye sustine ca parintii pot asigura copilului cadrele potrivite tinand cont, printre altele, de urmatoarele comportamente:

•  isi cresc copiii asigurandu-le satisfacerea nevoilor fizice si emotionale. Aceasta pregateste terenul pentru comunicare si o intelegere mutuala in privinta dezvoltarii;
• isi protejeaza copiii de pericol, desi le permit sa incerce lucruri de care inca nu sunt capabili;
• se comporta ca indrumatori, fie prin realizarea unor lucruri pe care copiii nu sunt inca in stare sa le faca, fie adaptand o activitate specifica astfel incat copilul sa-i poata face fata;
  
• asigura copiilor un feedback asupra activitatilor lor pentru a-i ajuta sa-si imbunatateasca performantele sau pentru a evita pericolele;
  
• actioneaza ca modele, demonstrand deprinderi si atitudini;
  
• incurajeaza conversatia, favorizand participarea copilului si puterea de intelegere;
  
• actioneaza ca baza de date pentru copil, fapt care ajuta copilul sa-si organizeze informatia si sa elaboreze planuri.
  Vezi si Dezvoltare sociala prin joc

  SURSA: Birch, Ann (2000). Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti