Asociatia Tzuby’s Kids a incheiat recent un parteneriat cu Asociatia „Inima Copiilor”, cu Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Maria S. Curie”, cu Asociatia Anchor of Hope si cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 4, prin care isi propune sa participe la un proiect pilot cu scopul de a identifica si monitoriza copiii diagnosticati cu afectiuni medicale grave in risc de abandon sau parasiti in maternitate. Rezultatul scontat este un model de ingrijire eficient care sa faciliteze interventia rapida si abordarea integrata care sa poata fi extins la nivel national. Pentru a afla mai multe detalii despre acest parteneriat si felul in care viata acestor copii va fi imbunatatita, l-am provocat pe Liviu Mihaileanu, presedintele Asociatiei “Tzuby’s Kids”, organism autorizat sa desfasoare servicii in domeniul adoptiei interne, la o discutie pe acest subiect.

Vezi si Care este comportamentul copilului adoptat, imediat dupa adoptie

Pe langa activitatile de training, Asociatia “Tzuby’s Kids” a dezvoltat grupuri de suport pentru parinti adoptivi si substitutivi, precum si programe de terapie pentru copiii care au suferit abuz, neglijare severa, abandon.

Liviu Mihaileanu este membru in Consortiul de Trauma al Aliantei Romania Fara Orfani (ARFO) din decembrie 2015. A deschis in 2017 o Academie de Training pentru ingrijirea competenta a copiilor cu istoric de trauma. Avand o experienta de 20 de ani in management si consultanta, Liviu a oferit asistenta pentru conformarea institutiilor publice cu reglementarile Uniunii Europene si a derulat proiecte majore in managementul riscului si de conformitate. In prezent, coordoneaza serviciile de management al cunoasterii din Europa, Orientul Mijlociu si Africa in cadrul unei companii multinationale de consultanta.

Concret de ce anume se va ocupa Asociatia Tzuby’s Kids in cadrul acestui parteneriat?

Asociatia “Tzuby’s Kids” se implica in urmarirea proceselor si a activitatilor legate de protectia copilului in risc de abandon transferat in cadrul sectiei de neonatologie a Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Maria S. Curie” din maternitatile care solicita acest transfer. Proiectul presupune o abordare integrata, inter-institutionala, printre parteneri numarandu-se atat Spitalul M.S. Curie, cat si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 4, Asociatia Inima Copiilor si Asociatia Anchor of Hope.

Cand incepe efectiv activitatea si pe cat timp se va derula?

Proiectul deja a inceput si suntem in etapa in care, impreuna cu partenerii proiectului si Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie, definim procesele si procedurile de lucru.

Ce resurse aloca Asociatia Tzuby’s Kids?

Asociatia “Tzuby’s Kids” ofera expertiza pentru definirea proceselor si aloca un asistent social care va urmari, timp de o jumatate de an, interventiile specializate pentru rezolvarea situatiei sociale a copiilor, pentru fiecare caz in parte.

Cum vor colabora toate aceste institutii in momentul in care exista un caz. Sunt anumite proceduri?

Da, iar acolo unde nu exista le definim. Ne asteptam ca acest proiect sa fie benefic pentru intregul sistem national de servicii socio-medicale si sa genereze bune practici care pot fi extinse ca proceduri de lucru pentru toate spitalele care primesc transferuri de copii cu probleme de sanatate de la maternitati.

In Romania doar in anul 2017 s-au sinucis 9 copii aflati in protectia statului. Ce spune asta despre ingrijirile medicale, psihologice acordate acestor copii?

In mare parte aceste tragedii au loc in randul copiilor institutionalizati. Oricat de mult am creste nivelul serviciilor medicale si psihologice, nu vom putea niciodata inlocui sentimentul de apartenenta si stabilitatea psiho-afectiva pe care copiii o pot avea in mijlocul unei familii. Avem cazuri in care recuperarea fizica a unor copii cu handicap a fost imposibila intr-un mediu institutional, insa a avut o progresie miraculoasa in momentul in care copilul a ajuns intr-o familie. In mod evident, este loc de imbunatatire in cadrul serviciilor acordate copiilor din sistemul de protectie, insa problema de fond a tulburarilor psiho-afective nu poate fi adresata cat timp copilul este tinut intr-o institutie, fie ca vorbim despre un apartament social, casa de tip familial (cu angajati care se schimba pe ture) sau alte centre de plasament.

Citeste si Cand ii poti spune copilului tau ca este adoptat si cum ii dai aceasta veste

In ce masura acest parteneriat va reusi sa imbunatateasca nivelul de prioritate medicala pentru copii abandonati in maternitate si pentru cei lasati in grija statului? Peste cat timp vor aparea rezultatele?

Proiectul este dedicat copiilor nou nascuti, cu probleme grave de sanatate, in risc de parasire, care necesita transfer de urgenta la Spitalul “Maria S. Curie”. Lipsa unui CNP sau a unui acord poate insemna diferenta dintre viata si moarte, in special atunci cand este necesar transferul copilului in afara tarii pentru interventii chirurgicale care nu pot fi facute in Romania. Dupa primul an de derulare a proiectului pilot, vom putea vorbi atat despre rezultate cat si despre extinderea unor bune practici la nivel national.

Cum comentati faptul ca avem in Romania peste 57.000 de copii in grija statului, dintre care 19.000 de copii in institutii de protectie si doar 769 de copii adoptati in 2016?  

Aici avem doua componente ale problemei: pe de o parte in sistem intra aproximativ 10.000 de copii in fiecare an, dintre care 70% nu mai pot fi reintegrati in familiile biologice si doar 6% sunt declarati adoptabili. Astfel, peste 60% dintre copiii care intra in sistemul de protectie raman „blocati” intr-o forma de plasament, nefiind reintegrati dar neavand nici sansa la adoptie. Pe de alta parte, nici cei 6% declarati adoptabili nu sunt toti adoptati, o treime ramanand, astfel, declarati adoptabili dar neadoptati. Handicapul grav, sindromul Down si alte afectiuni ii condamna, in mare parte, la institutionalizare pe viata intrucat sansele de integrare sociala pentru aceste categorii de copii sunt infime.

Ce ar trebui facut pentru a imbunatati situatia acestor copii?

Pentru prima parte a problemei ar trebui, pe de o parte, masuri de reducere a birocratiei si, pe de alta parte, sanctiuni pentru nerespectarea termenelor de declarare a adoptabilitatii. Prin intermediul Aliantei Romania Fara Orfani si impreuna cu specialisti in domeniul protectiei copilului, am facut parte din grupul de lucru pentru modificarea Legii 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei care se afla in acest moment in dezbatere in Senat.

Pe de alta parte, sunt copii cu handicap grav, declarati adoptabili de mai multi ani si pe care nici un roman nu doreste sa-i adopte. De aceea, deschiderea adoptiilor internationale pentru copiii care nu au nicio sansa la o viata de familie si integrare sociala in Romania sau la cetateni romani cu domiciliul in strainatate, este un pas necesar. Procedurile de evaluare si monitorizare a acestor adoptii deja exista si sunt de cativa ani puse in aplicare pentru cetatenii romani cu domiciliul in strainatate.

Se vehiculeaza ideea de-a eradica institutionalizarea copiilor. Ce parere aveti despre acest lucru?

M-ar bucura, insa strategia nationala de dezinstitutionalizare este impropriu numita astfel. Practic, ceea ce se intampla este mutarea copiilor din centre mari in centre mai mici care sunt numite case de tip familial. In lipsa unor parinti sociali care sa asigure stabilitate psiho-afectiva copiilor, aceste case aduc, intr-adevar, o imbunatatire in conditiile de viata, insa, fara a rezolva problemele de fond.

Autor: Alexandra Manaila

Vezi si Sfaturi pentru parintii adoptivi de la copii adoptati