Este ora 2 noaptea si sunt obosita. Nu vin de la nicio petrecere, nu am stat pana tarziu ca sa ma uit la nu stiu ce seriale cu pop-corn in fata (Doamne, cat as sta sa ma uit! Glumesc, as adormi in 5 minute). Tocmai am terminat de hranit, schimbat, leganat copilul, iar acum a adormit linistit in bratele mele. Si sunt in momentul acela in care trebuie sa-l pun in patut, ca sa doarma, iar eu sa ma arunc in pat, sa-mi cuprind perna si sa dooooorm. Si stii ce fac? Ma uit la el cum doarme: atat de mic si atat de dulce. Si-mi vine un gand in minte. Da, sunt mama, da, sunt obosita, dar sunt si atat de recunoscatoare!
Am culcat bebelusul la 8 seara (dupa toate manualele din lume!) si stii ce? S-a trezit la 11 si jumatate, si din nou, la aproape doua noaptea… Potrivit cartilor, ar fi trebuit sa doarma. Potrivit realitatii, nu prea e asa. Puiul meu m-a cautat, a vrut lapte, a vrut alinare, afectiune, a vrut sa se asigure ca sunt acolo, cu el, pentru el. Ei, bine, a vrut si un scutec curat. Probabil stii si tu cum e.
Doarme in patutul de langa patul nostru. E la fix 40 de centimetri de mine. Ii aud respiratia. Luminita de veghe ma ajuta sa fie un semi-intuneric in camera, dar care sa ma ajute sa-l observ.
Uneori il aud cu un minut inainte sa se trezeasca. Il aud cum fosneste, cum misca piciorusele sau manutele, pleoscaie cu gurita si ma ridic din pat, il iau in brate si-l atasez la san. Alteori sunt atat de obosita, incat mi se pare ca nu o sa ma pot ridica in picioare de somnoroasa ce sunt. Dar ma ridic, hranesc puiul, il schimb, il legan, il mangai, il pup, il alint, il adorm. Si toate cu o constiinciozitate si o dedicare de nu-mi vine nici mie sa cred ce face un pui mic cu un adult obosit, ce face maternitatea cu o femeie.
Da, sunt mama. Da, sunt obosita. Si DA, sunt atat de recunoscatoare pentru tot ce mi se intampla, prin tot ceea ce trec acum. Chiar daca este 2 noaptea si pe la 5 dimineata stiu sigur ca puiul meu iar o sa se trezeasca…pentru ca sa-l hranesc, sa-l mangai, sa-l alint, sa-l legan, sa ma simta langa el. Si bineinteles, si pentru un scutecel curat.
Autor: Inga Stoian
