O modalitate foarte importanta prin intermediul careia copiii invata este imitarea adultilor din jurul lor. Numeroase studii au aratat ca si nou-nascutii imita anumite miscari ale gurii, cum ar fi deschiderea gurii sau scoaterea limbii.
Vezi si Reflexele primare ale unui copil nou-nascut
Conform studiilor realizate de Andrew N. Meltzoff, un celebru psiholog specializat in dezvoltarea copiilor, comportamentul imitativ este un fapt deosebit pentru un nou-nascut, deoarece sugarul nu numai ca trebuie sa fie atent la miscarile gurii celorlalte persoane, ci si sa-si armonizeze miscarile gurii pentru a corespunde cu cele observate. De vreme ce sugarul nu-si poate vedea fata, procesul descris se realizeaza pur si simplu prin feedback-ul primit de la propriile miscari musculare.
Cercetarea realizata de Kenneth Kaye si Janet Marcus in 1981 a aratat faptul ca sugarii imita stimulii sociali incepand cu varsta de 6 luni. Cercetatorii au efectuat diverse actiuni pentru a testa aceasta teorie, un exemplu fiind batutul din palme sau adoptarea unor expresii faciale exagerate in fata copilului. Acestia au incercat, invariabil, sa imite aceste actiuni, imbunatatindu-si eforturile de a imita pe masura ce inaintau in varsta.
Imitatia la copii nu este doar un indicator al constiintei sociale, ci reprezinta si o importanta sursa de informatii despre puterea copilului de intelegere a lumii. Imitatia demonstreaza, de asemenea, capacitatea de intelegere a copiilor cu privire la relatiile dintre sine si ceilalti oameni.
Un numar mare de cercetari s-a axat pe investigarea imitatiei la copii. Exista insa unele dezacorduri in rezultatele obtinute de diferiti oameni de stiinta, dintre care unele apar, probabil, din diferentele de metodologie. Se poate concluziona insa ca existenta unei abilitati de a imita are implicatii majore in dezvoltarea sociala a copilului, intrucat ea constituie un mecanism al comportamentului de invatare.
SURSA: Birch, Ann (2000). Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti
Vezi si Ce poate „învăţa“ bebeluşul
