In primul an de viata copilul invata mai mult decat in orice alta faza a vietii sale. Pentru asta insa, pe langa capacitatile sale naturale el trebuie sa beneficieze si de un mediu bogat in stimuli si experiente. Iata ce este important sa stii despre dezvoltarea intelectuala in primul an de viata.
Daca in primele saptamani de viata bebelusul pare a fi o fiinta care depinde in totalitate de ajutorul celor din jur, pe masura ce creste el isi dezvolta abilitatile si invata din lumea externa, devenind din ce in ce mai capabil sa se descurce autonom atat din punct de vedere fizic cat si psihic. Unul din atuurile pe care le are un nou-nascut in „lupta” lui pentru supravietuire este instinctul. Instinctul se pare ca este prezent la bebelus inca din primele ore de viata. De exemplu, daca il pui la san, el poate, doar ghidat de instinct si ajutat de miros, sa se indrepte catre mamelon si sa suga. La fel, chiar din primele zile el este atras de fata umana si distinge bataile inimii mamei lui care il ajuta sa se linisteasca.
De la primul contact cu lumea externa bebelusul incepe sa invete despre aceasta. De fapt, am putea spune ca inca dinainte de nastere, pe masura ce anumite simturi se dezvolta, el incepe sa perceapa semnale din exterior si sa se pregateasca pentru ce va urma. El are nevoie de timp si de oamenii din jurul lui pentru a invata, a exersa si a-si dezvolta capacitatile intelectuale.
In primele 12 luni de viata, dezvoltarea copilului este in principal concentrata pe aspectele senzorio-motorii pe baza carora se construiesc treptat aspectele dezvoltarii cognitive. Abilitatile motorii, dezvoltarea simturilor, cunoasterea si folosirea lor pentru a cunoaste in continuare, familiarizarea cu obiecte si experiente si experimentarea, dar si multe alte procese, contribuie la dezvoltarea complexa a copilului din toate punctele de vedere. Afectiunea parintilor si siguranta mediului familial sunt esentiale pentru dezvoltarea normala a bebelusului, el avand astfel curajul de a experimenta prin joc si de a observa lumea, satisfacansu-si astfel curiozitatea.
Inteligenta
Creierul bebelusului este foarte activ si chiar din primele ore, este capabil sa stabileasca extrem de multe conexiuni intre celulele nervoase si fiecare experienta are rolul de astimula activitatea nervoasa si de a deschide circuite nervoase necesare pentru elaborarea datelor primite si transpunerea lor in ganduri si actiuni. Astfel, treptat, se definesc si se structureaza zone corticale specializate: centre care controleaza motricitatea si permit bebelusului sa apuce un obiect la numai 3 luni, centre care permit coordonarea ochilor catre 4 luni, centre care controleaza limbajul si pronuntia in jurul a 12 luni de viata.
In primul an de viata, dezvoltarea inteligentei este strans legata de folosirea schemelor perceptive si motorii. Bebelusul contruieste primele scheme de interpretare a realitatii folosind informatii obtinute prin simturi si experiente realizate concret, datorita capacitatii de miscare din ce in ce mai dezvoltate. Este vorba de asa-numitul stadiu al inteligentei senzorio-motorii (definit de psihologul Jean Piaget) care va fi urmat apoi, in jurul a 2 ani de viata, de stadiul in care copilul incepe sa diferentieze realitatea perceputa de ceea ce gandeste.
Renumitul psiholog a descris o serie de conduite de experienta senzorio-motorie marcate de prezenta inteligentei la bebelusii mai mic de 12 luni. Potrivit cercetarilor sale, daca se misca o batista in fata unui bebelus de 9 luni acesta incearca de cateva ori sa apuce batista insa, nereusind, apuca mana care misca batista. Asadar, treptat, spre sfarsitul primului an de viata, copilul incepe sa rezolve situatii – problema manifestand inventivitate si inteligenta. In jurul acestei varste apar si manifestarile care traduc intentii, prin actiuni concrete care arata parintilor, chiar daca inca fara a putea exprima in limbaj, ce doreste copilul (de exemplu isi ia paturica pentru a sugera ca vrea sa doarma).
Memoria
Se pare ca sunetele si imaginile raman in memoria copiilor inca de la nastere si chiar dinainte de aceasta. Se pare ca, inca din burtica, fatul este capabil sa retina anumite sunete, cum ar fi ritmul inimii mamei care are dupa nastere un efect calmant asupra lui. In primele luni de viata, din cauza imaturitatii creierului memoria se bazezaza pe recunoastere iar amintirile lui au o durata foarte scurta. Totusi, odata cu functiile cerebrale se dezvolta treptat si memoria si incepand din luna a treia amintirile devin mai detaliate si de durata, lucru datorat si faptului ca bebelusul exploreaza prin intermediul mai multor simturi (vaz, auz, tact etc.) acumuland mai multe tipuri de informatii.
Catre varsta de 1 an copilul este capabil sa isi aminteasca actiuni diverse, dar si imagini si obiecte. Procesul care ii permite copilului sa isi aminteasca are doua etape. Initial experientele sunt inmagazinate folosind memoria de scurta durata si apoi, dupa ce informatiile au fost elaborate sunt transmise unei memeoriei pe termen lung unde sunt pastrate si de unde potr fi reactualizate in viitor. Amintirile au un rol deosebit in dezvoltarea intelectuala a copilului intrucat il ajuta sa relationeze cu mediul si sa interpreteze situatii noi pentru a se adapata si orienta.
Comunicarea
La baza dezvoltarii intelectuale a bebelusului sta comunicarea cu cei din jur. La inceput, el va folosi comunicarea nonverbala incercand sa transmita disconfortul prin plans si confortul prin zambet, va invata treptat sa foloseasca mimica fetei pentru a transmite diferite lucruri parintilor si incet, incet, de la gangurit la primele silabe si apoi cuvinte, lucrurile vor deveni din ce in ce mai clare atat pentru cei din jur cat si pentru el.
Atentie la suprasolicitare
Pentru ca cel mic sa isi poata dezvolta la maximum propriile capacitati are nevoie de un mediu stimulant si de o familie atenta si prezenta in jurul lui. Chiar daca, pe de o parte, stimularea din cadrul familiei este fundamentala este important si ca aceasta sa nu fie excesiva.
