Am avut o sarcina normala. In timpul sarcinii m-am documentat cat se poate de bine, m-am pregatit emotional pentru travaliu, am invatat pozitii de nastere, am facut exercitii de respiratie, mi-am facut un plan de nastere destul de detaliat. M-am pregatit foarte mult pentru ca sa nasc natural. M-am pregatit sa am o nastere fireasca, nemedicalizata. Stiam ca nasterea nu o sa fie tocmai “magica”. Aflata la prima sarcina nu-mi imaginam deloc cat de impredictibila ar putea fi nasterea. Am fost luata pe nepregatite. Nu am avut deloc nasterea pe care mi-am dorit-o.

La 37 saptamani de sarcina am aflat la ecografie ca bebelusul e in prezentatie pelviana (n.a: adica nu este cu capsorul jos- prezentatie occipitala anterioara- ca sa poata fi nascut natural). Am facut toate metodele alternative pe care le-am putut face, astfel incat sa-l ajut pe bebelus sa se intoarca si sa fie in pozitia recomandata pentru nastere (acupunctura, manevre de intoarcere manuala a bebelusului etc)…nimic nu a functionat. Am fost programata pentru nastere prin cezariana.

Cu cateva zile inainte de ziua programata m-am trezit cu cotnractii puternice. Mi s-a declansat travaliul. Am mers la spital, am aflat ca bebelusul era in continuare in prezentatie pelviana, astfel ca a urmat o cezariana de urgenta.

Recuperarea mea de dupa cezariana nu a insemnat doar partea fizica, ingrijirea corpului de dupa interventie, ci si recuperare mentala, pentru ca nu am avut nasterea pe care mi-am dorit-o. De fapt, a fost opusul la orice mi-am imaginat ca va fi nasterea mea.

Nu mi-am imaginat ca nasterea pentru care m-am pregatit 9 luni va insemna 30 de minute pe o masa de operatii. Am suferit ca nu am avut parte de nasterea naturala pentru care m-am pregatit si pe care mi-am dorit-o.

Dupa ce am trecut prin aceasta experienta, am ajuns acasa si m-am simtit coplesita de toate treburile de prin casa care trebuiau facute. Noroc ca familia mea nu m-au lasat sa fac nimic din toate acele lucruri. M-au asezat pe canapea si mi-au oferit tot ce mi-a trebuit (mancare, paturica, bebelus etc) si medicamentele care ma ajutau sa ma recuperez. Si asa mi-am petrecut primele zile de dupa nastere, pe acea canapea. Dupa etapa de stat pe canapea, am inceput sa ma misc mai mult prin casa si mi-am focusat atentia si pe experienta nasterii nepregatite pe care am avut-o. Mi-am tinut mult bebelusul in brate, i-am mirosit capsorul, l-am tinut mult piele-pe-piele, iar toate aceste lucruri m-am ajutat ca usor-usor sa depasesc dezamagirea resimtita de nastere. Mi-am privit bebelusul, perfectiunea aceasta mica si m-am simtit recunoscatoare ca am un copil sanatos, iar acest aspect este mult mai important decat felul in care l-am nascut.

M-au ajutat mult si povestirile altor mame care mi-au impartasit din propriile lor experiente de nastere, fiecare cu anumite dezamagiri, traume, dureri, schimbari de planuri si am inteles ca fiecare nastere este diferita si in acelasi timp, speciala.

Poate nasterea nu a fost cum am planificat-o, in schimb bebelusul pe care il tin in brate este perfect.

Traducere si adaptare de pe mother.ly.