Desi nasterea cezariana se impune doar in anumite situatii, de multa vreme ea se practica la scara larga, ajungand sa fie optiunea gravidei si nu recomandarea medicului. Cauzele reale pentru care nasterea trebuie sa aiba loc prin operatie cezariana sunt pozitiile vicioase ale fatului in uter (pelviana sau umerala), sarcina multipla (gemeni sau tripleti), diverse infectii ale mamei (chlamydia, citomegalovirus, HIV) sau diagnosticul acesteia de diabet, probleme cardiace, de coagulare sau ale placentei. Cezariana poate fi planificată din timp, dar poate să apara si ca urgenta, cand nasterea naturala nu poate avea loc fie din pricina unei dilatari insuficiente a colului uterin, fie din pricina faptului că se opresc contractiile, fie fatul isi schimba pozitia chiar inainte de declansarea travaliului.

Vezi si Nasterea naturala, de la travaliu la prima imbratisare

Tot indicatie de cezariana reprezinta si situatii precum incolacirea cordonului ombilical in jurul gatului copilului, ceea ce poate constitui un pericol in timpul unei nasteri pe cale vaginala sau cand cordonul ombilical prolabeaza sau aluneca prin cervix, ceea ce poate duce la compresia acestuia in timpul nasterii si la oprirea aportului fetal de oxigen. Medicul va lua decizia nasterii prin cezariana si daca frecventa batailor cordului fetal devine neregulata, deoarece acest lucru indica faptul ca bebelusul nu poate suporta o nastere pe cale vaginala.

Scenariul ”filmului” operatiei

Aventura incepe cu asezarea ta pe masa de operatie, in jurul careia va roi intreaga echipa operatorie (obstetricianul, anestezistul si asistenta lui, neonatologul si asistenta lui). Daca interventia decurge fara nicio complicatie, peste trei sferturi de ora te vei intalni cu bebelusul tau, asta in caz ca nu ai fost anesteziata general. Insa daca ai primit anestezie generala, pana la prima voastra intalnire vor mai trece cam trei ore de la momentul incheierii operatiei.

Ti se va monta o perfuzie, o sonda urinara si un tensiometru care iti va masura permanent tensiunea arteriala. In functie de dotarile maternitatii, este posibil sa fii conectata si la alte aparate cu ajutorul carora organismul iti va fi monitorizat pe parcursul interventiei. Primii care intra in scena sunt anestezistul si asistenta lui, care iti vor administra anestezia (epidurala, spinala sau peridurala). In acest timp, o alta asistenta, cea din sala de operatie, iti va dezinfecta abdomenul si va pregati campul operator.

Operatia propriu zisa incepe printr-o incizie orizontala de aproximativ 12-20 de centimetri, pe care medicul o va efectua in regiunea paroasa pubiana. In marile urgente, cand bebelusul trebuie scos rapid din uter, incizia va fi facuta vertical, pe mijlocul burtii, de la buric in jos, si va fi mai mare, de circa 20-25 de centimetri.

Dupa incizarea pielii sunt taiate urmatoarele straturi, respectiv grasimea si aponevroza (invelisul muschilor abdominali), pentru a se ajunge la uter. Exact la fel ca si pielea, uterul poate fi incizat in doua feluri, orizontal sau vertical. Incizia orizontala este cea preferata, pentru ca cicatricea rezultata va fi una foarte buna, care iti va permite sa mai duci si o alta sarcina la bun sfarsit, fara probleme, in caz ca iti vei mai dori inca un copil. Incizia verticala, in schimb, se practica in situatiile de mare urgenta.

O data deschis uterul, bebelusul va fi adus ”la lumina” – medicul ti-l va arata, pentru o secunda -, i se va pensa si taia cordonul ombilical, dupa care va fi preluat de echipa de neonatologie. Cat nou nascutul este pe aceste maini bune si verificat sub diverse aspecte, tie iti va fi scoasa placenta, ti se va curata uterul si operatia va fi inchisa in sens invers deschiderii ei: va fi cusut uterul, toate celelalte straturi ale peretelui abdominal si, in final, pielea.

Vezi si De ce nu nastem ca in afara? Iata adevarul despre statutul moasei in Romania

O zi la reanimare

Din sala de nasteri vei fi mutata la reanimare, unde te vei afla sub supravegherea personalului medical cel mult 24 de ore. Pe masura ce efectul anesteziei va disparea, vei incepe sa simti durere continua sau intermitenta in zona operatiei. Nu este cazul sa te sperii, pentru ca aceste dureri sunt semn ca uterul se contracta, fiind importante pentru ca te feresc de ulterioare sangerari. Nu face pe viteaza, semnaleaza personalului faptul ca ai dureri, si vei primi calmante. Deasemenea, in dreptul operatiei este posibil sa simti ca ai o greutate. Chiar o vei avea, fiind punga de gheata pe care personalul ti-o va plasa pentru a mentine uterul contractat si fara sangerari. Tensiunea si pulsul iti vor fi masurate periodic si inca ti se va mai mentine sonda urinara si perfuzia prin care ti se vor administra lichide. Desi iti va fi sete, nu vei putea bea apa, dar iti vor fi umezite buzele pentru a atenua senzatia.

Recuperare… in pasi mici

In prima zi dupa operatie te vei simti slabita, ametita si vei avea dureri. Vestea buna este ca acestea se vor atenua de la o zi la alta. La 24 de ore dupa operatie iti va fi permis sa incepi sa consumi lichide (apa, ceai neindulcit, supa clara de legume  – fara ceapa, fara cartof). Apoi, incet-incet, iti va fi permis sa mananci iaurt, branza de vaci, supa de carne, ou si chiar carne. Din cauza medicamentelor si a anestezicului administrat in timpul operatiei, digestia va fi pentru scurta vreme perturbata. Dar imediat ce vei avea primul scaun, iti vei putea relua alimentatia obisnuita. Sigur, cu restrictiile pe care le impune alaptarea.

Un alt moment… dificil pe care va trebui sa il treci va fi acela in care – dupa indepartarea perfuziei si a sondei urinare – vei fi nevoita sa te ridici din pat si sa mergi singura la toaleta. Sa te ridici in picioare si sa faci cativa pasi nu va fi chiar foarte simplu. Dar, cu ajutorul celor din jur si cu ”antrenament”, vei fi din nou stapana pe fortele tale.  Si dupa 3-4 zile vei merge, mandra, cu odorul acasa!

Vezi si Cum poti sa ai nasterea pe care ti-o doresti cu adevarat?

Autor: Laura Bogaciu