In Romania, atunci cand o femeie afla ca este insarcinata, fuge la doctor, de parca ar fi contactat cine stie ce boala periculoasa. Si incepe o lunga lista de lucruri care “trebuie” bifate: consultatii la ginecolog/ obstetrician, ecografii peste ecografii, analize dupa analize, griji si nelinisti adesea inutile si toate culminand cu o nastere excesiv de medicalizata, care aduce destule frustari. Si nu se termina toate aici, deoarece nu exista inca aceasta „posibilitate”  (=normalitate), ca un bebelus sanatos sa stea langa mama lui, acolo unde ii este locul.

Atunci cand este vorba despre o nastere naturala si fara complicatii, cum majoritatea si sunt, in tari precum Olanda, Suedia, Marea Britanie, Danemarca, Finlanda etc, moasele sunt cele care le monitorizeaza femeilor sarcina, le asista la nastere si imediat dupa.

Vezi si Ditta Depner: „Nasterea poate fi frumoasa, asa cum a fost ea menita sa fie!”

De ce lucrurile functioneaza acolo asa? De ce nu nastem ca in afara? De ce lipseste moasa la noi in cele mai multe spitale? Care este adevarul despre statutul moasei in Romania? Sa fie vorba despre o ecuatie prea complicata sau un sistem intreg neinteles sau gresit gestionat? Am stat de vorba cu Irina Popescu, moasa licentiata, Presedintele Asociatiei pentru Nastere Naturala si Alaptare.

A fi sa a nu fi moasa in Romania? Asta-i intrebarea…

Atunci cand vorbim despre procesul nasterii, in Romania lipseste deseori un personaj cheie – moasa. De ce lipseste ea? Ce face mai exact o moasa?

Cred ca moasa lipseste nu doar in procesul nasterii, ci si din cel al sarcinii si al perioadei de dupa. De fapt, moasele sunt competente in ingrijirea femeii pe toata perioada de fertilitate.

Exista o asociere mai mare a activitatii noastre cu procesul nasterii, dar speram ca moasa (chiar si moasa din Romania) sa fie referinta pentru urmarirea sarcinii fiziologice, precum si a lauzei, si a nou-nascutului.

Legat de procesul nasterii si de lipsa noastra din spitale: deocamdata personalul din sala de nasteri este un mix intre asistente de obstetrica, medici si moase. Suntem inca putine pentru nevoile de la nivel national, iar cele care lucreaza deja de ani buni in sala de nastere au nevoie de oportunitati pentru a deveni moase licentiate. Din nefericire, Ministerul Sanatatii, alaturi de Ministerul Muncii si cel al Educatiei nu faciliteaza accesul acestor profesionisti catre obtinerea licentei de moasa. In acelasi timp, desi exista acest deficit, 6 dintre cele 9 facultati de moase s-au inchis in ultimii ani. Iata ca formarea noastra este mult ingreunata, la fel si exercitarea profesiei, desi ne aflam intr-un stat membru UE si profesia de moasa ar trebui sa se bazeze pe Directivele Europene in vigoare.

Cand e nevoie de ginecolog/obstetrician in timpul unei nasteri?

Moasele lucreaza in echipa cu medicii obstetricieni si neonatologi, ca sa numesc doar echipa restransa. Noi suntem specialisti in preventie si asistarea nasterii fiziologice. Daca apare o complicatie care ne depaseste competentele, apelam la medicul obstetrician, adica el este specialistul in patologie, interventie. El va finaliza, de exemplu, o nastere cu ajutorul instrumentelor sau o nastere prin cezariana.

Bineinteles, in acest moment in tara noastra atributiile fiecaruia sunt inca amestecate. Pentru medicul obstetrician este importanta colaborarea cu moasa, deoarece aceasta colaborare degreveaza medicul si faciliteaza rezolvarea cazurilor conform competentelor.

Sarcina si nasterea fiziologica sunt episoade in care daca folosim resursa medic inseamna ca alocam timp, competente si costuri prea mari si ca luam aceasta resursa de la cazurile complicate, care au nevoie de toata disponibilitatea medicilor.

Vezi si Trucuri ca sa faci travaliul mai usor de suportat

Exista oare o legatura dintre lipsa moaselor si cresterea numarului de cezariene sau a interventiilor inutile din timpul travaliului?

Putem presupune ca exista o astfel de legatura, mai ales daca ne uitam la cifrele din tarile unde moasele sunt resursa principala pentru preventie si monitorizare in cazurile cu risc scazut. In schimb, eu cred ca daca ministerele de resort si decidentii privind sanatatea publica trec la implementarea de ghiduri si protocoale nationale, orice cadru medical urmareste o sarcina sau asista o nastere ar trebui sa abordeze aceleasi practici si proceduri.

Pana la implementarea ingrijirii bazate pe moasa este imperios necesar sa folosim personalul pe care il avem in acest moment, dar sa schimbam treptat abordarea pe alocuri gresita pe care o avem asupra sarcinii, nasterii si a perioadei de dupa. Lipsa unor reguli clare, bazate pe dovezi, duce la confuzie, recomandari eronate si interventii inutile, dar si la lipsa supravegherii sau a interventiilor acolo unde acestea sunt necesare.

De ce este nevoie ca o moasa din Romania sa ajunga la statutul normal pe care il are o moasa in alta tara?

Este nevoie de alinierea la Directiva Europeana care priveste formarea si exercitarea acestei profesii. Este nevoie de redeschiderea facultatilor de moase. De plata serviciilor bazate pe moasa de catre Casa Nationala de Asigurari. De elaborarea unor norme de practica, ce ar fi conforme competentelor noastre. De implementarea unor ghiduri si protocoale nationale, prin care sa aiba loc uniformizarea ingrijirii perinatale, dar si implementarea preventiei, a practicilor medicale bazate pe dovezi.

Dar cum schimbam mentalitatea mamicilor/ viitoarelor mamici?

Cred ca, in primul rand, e nevoie sa schimbam mentalitatea decidentilor pe politici de sanatate. Si a personalului medical, in general. Gravidele si mamele care se intalnesc cu sistemul de sanatate nu vor refuza o ingrijire corecta, preventiva, dar si interventionista, acolo unde este cazul. In acest moment ne invartim intr-un cerc vicios, in care femeile aleg, fara sa aiba, de fapt, optiuni.

Recomandarea moasei pentru cititoarele insarcinate

Informati-va din surse bazate pe dovezi, alegeti locul nasterii, punand in balanta si politica privind practicile legate de copil, alaptare, atasamentul in noua familie.

Eu cred si sustin ca nasterea ar trebui sa aiba loc cu personalul de garda, dar doar daca liniile de garda aplica un protocol clar, o abordare preventiva, prietenoasa cu drepturile si preferintele pacientului.

Ce se intampla imediat dupa nastere intre bebelus si familia lui este extrem de important si, desi pare greu de crezut, inca mai avem spitale in care nu exista “rooming-in”, adica nou-nascutii sanatosi nu pot sta alaturi de mama lor.

Nu as recomanda nimanui sa nasca intr-o astfel de maternitate si nici vreunui coleg sa lucreze intr-un astfel de loc. Sper ca aceste abuzuri sunt in atentia Ministerului Sanatatii si ca vor fi rectificate in viitorul apropiat.

Vezi si Bagajul gravidei pentru maternitate

Autor: Inga Stoian