Televiziunea este prezenta in vietile tuturor ca sursa de informare si mai ales ca modalitate de petrecere a timpului liber. Copilul este inca din primii ani de viata un mare consumator de programe televizate si acest lucru necesita o atentie deosebita, spun specialistii.

Rolul televiziunii ar trebui sa fie acela de instrument de cultura, informare si divertisment la dispozitia tuturor. Iar misiunea parintilor este aceea de a folosi acest instrument in beneficiul copiilor lor. Daca, pe de o parte, televiziunea produce efecte pozitive (in ce priveste invatarea, culturalizarea, socializarea), pe de alta parte, in exces, poate provoca probleme psihice sociale sau medicale. International Journal of Hygiene and Environmental Health a publicat un studiu privind efectele pe care le are expunerea copiilor la imagini socante la televizor sau pe internet asupra comportamentelor lor agresive sau violente, a sexualitatii, obezitatii, somnului si anxietatii, dezvoltarii cognitive si a limbajului, a creativitatii si a lecturii.

Televiziunea si internetul pot influenta bunastarea fizica si psihica a copiilor atat pozitiv, cat si negativ. Tot mai multe cercetari arata ca in prezent, un copil sta ore intregi asezat in fata ecranului in loc sa se joace in aer liber, sa citeasca, sa aiba contacte sociale.

Specialistii American Academy of Pediatrics recomanda sa se tina cont de faptul ca scenele socante de la televizor au un efect negativ asupra sanatatii psihice a copilului. Ei recomanda sa fie redusa perioada pe care cei mici o petrec in fata ecranului (tv, tableta, mobil) la maximum 2 ore pe zi si sa se tina sub control calitatea programelor sau jocurilor alese. Este bine ca parintii sa priveasca impreuna cu copiii la televizor sau la tableta si sa discute cu ei scenele vazute. Nu este indicata existenta televizorului in camera copilului si accesul la televizor al copiilor mai mici de 2 ani. Copiii trebuie incurajati sa desfasoare activitati fizice in aer liber.

De la comoditate la utilitate

Televizorul in familie este mijlocul cel mai comod si la indemana …de a tine copiii linistiti. Il pui in fata televizorului si poti sa prepari fara griji cina sau sa ai cateva momente de relaxare. Nevoia parintilor de a se relaxa sau de a desfasura in liniste activitatile pe care le au este normala, insa nu trebuie sa uitam faptul ca si copiii au nevoile lor si, doar pentru ca le place, nu inseamna ca televizorul raspunde acestor nevoi. E ca si cum am incredinta copiii televizorului ca unei bone careia nu i-am cerut referinte, dar in care avem totusi incredere.

Televiziunea este o reprezentare a realitatii, insa nu este realitatea. Se constituie intr-un mesaj foarte puternic, pentru ca reuneste mai multe elemente: imagini in miscare, sunete, cuvinte, zgomote si acest lucru da senzatia de realitate, care nu da nicio posibilitate de interventie activa. Televiziunea produce stimuli incontrolabili si abundenti, care depasesc capacitatile perceptive ale copilului. Poate genera agresivitate: prin imitarea personajelor sau din nevoia de miscare (energia se dezlantuie dupa o perioada de hipnoza in fata televizorului). Energia insa ar putea fi exprimata si consumata prin socializare si joc. Este necesar insa sa se stabileasca reguli precise, pentru a nu exista riscul ca televizorul sa devina un refugiu, un parinte, un partener care exclude orice alt afect, orice alta cautare a propriei identitati.

Majoritatea specialistilor sunt de acord cu o serie de reguli in ceea ce priveste relatia copilului cu televizorul. Sunt pareri care spun ca nu este bine ca micutul sa priveasca la televizor inainte de culcare sau imediat ce s-a trezit. Parintii ar trebui sa selecteze programele pe care sa le propuna copiilor, discutand despre acest lucru cu ei (daca acestia nu sunt prea mici) si motivand alegerile in asa fel incat o eventuala excludere sa nu devina motiv de sporire a curiozitatii.

Televizor si dezvoltare

Este important ca micutul sa aiba surse diverse de stimulare si universul lui sa nu se rezume numai la imaginile televizate, intrucat copilul se va obisnui cu mediul haotic sau, dimpotriva, lipsit de stimulare in care traieste si se va comporta in consecinta.

Copilul debordeaza de fantezie, se implica in relatii intense si active cu mediul extern, fapt care ii imbogateste vocabularul cu termeni, sensuri si ritm. In acest context, conversatia cu adultii este foarte importanta, insa foarte des parintii nu dispun de timp suficient pentru a-i raspunde. Ora mesei se inscrie printre cele mai importante momente de comunicare si ar putea avea acest rol daca familia nu ar fi atenta la televizor in timpul mesei.

Petrecerea mai multor ore in fata televizorului este nociva atat psihicului, cat si capacitatii relationale si sanatatii copilului. Nu este vorba numai despre vaz. Structura cerebrala a micutilor este constituita din neuroni care relationeaza intre ei. Caile nervoase se creeaza in primii ani de viata, formandu-se astfel structura cerebrala definitiva a adultului.

Specialistii spun ca dupa 10 ani toate celulele nervoase neutilizate mor si nu se mai creeaza altele. In acest context, este indispensabil ca primele experiente de viata sa fie semnificative si sa il aiba pe copil ca protagonist si nu ca spectator.

Televiziunea inhiba, intr-o anumita masura capacitatea copilului de a-si crea scheme rationale complexe, nepermitandu-i sa traiasca pe pielea lui experientele pe care le vede.

Televiziunea poate si trebuie sa devina un sprijin pentru cresterea si dezvoltarea copilului si nu o bona neplatita. Nu folosi niciodata televizorul ca premiu sau ca pedeapsa, pentru a nu-i atribui un rol si o valoare pe care in realitate nu le poseda.