Este firesc ca uneori copilului să-i fie frică. În anumite situații, frica e bună, normală, necesară, face parte din dezvoltarea lui. Frica îl învață să fie atent, să evalueze lucrurile, să dea dovadă de precauție. Copiii mici se vor confrunta cu anumite frici, pe măsură ce crește un copil este absolut firesc să apară altele.

Chiar dacă știm că ”frica este sănătoasă” într-o anumită doză sau un anumit context, poate fi destul de dificil să-ți privești copilul cum trece prin anumite griji și sentimente neplăcute.

Ca părinți, este natural să vrem să minimalizăm îngrijorările lor și să-i liniștim; totuși, modul în care reacționați la temerile lor poate face o diferență mare în învățarea lor despre cum să facă față fricilor și anxietății.

Iată care sunt fricile copilului tău atunci când este bebeluș, toddler, preșcolar sau școlar:

Bebelușilor și copiilor mici nu le este frică de filmele de groază, de vorbitul în public, de fantome etc. Ei resimt anxietate în legătură cu lucruri care le-ar putea pune în pericol supraviețuirea, iar fricile lor sunt mai degrabă legate de instincte, cum ar fi separarea de îngrijitor de, zgomotele puternice, căderea (sau înălțimile) și străinii. Aceste instincte influențează modul în care reacționează în fața unei situații înspăimântătoare sau îngrijorătoare. În timp ce noi putem observa emoțiile, adesea ei manifestă o reacție fizică la lucruri sau un reflex automat. Iată câteva dintre reflexe:

• Reflexul Moro

Specialiștii susțin că reflexul Moro este prezent la naștere (fiind dezvoltat încă din perioada intrauterină) și dispare treptat atunci când bebelușul are undeva între 3 și 6 luni. Acest reflex apare atunci când micuțul simte că ar cădea sau că pierde brusc suportul. Se poate observa cum în acele momente își întinde brațele, picioarele, își flexează degetele, iar atunci când se ”termină” reflexul brațele revin pe lângă corp.

Este considerată singura frică neînvățată la nou-născuți. Este un instinct de supraviețuire care ajută bebelușii să se ”agate” de mama lor atunci când își pierd echilibrul.

• Reflexul de tresărie este un răspuns subconștient la lucruri bruște sau amenințătoare din mediul nostru (și nu doar bebelușii au reflex de tresărire; îl avem și ca adulți). Poate include teama sau reacția la zgomote puternice sau mișcări bruște, neașteptate. În esență, corpul nostru reacționează foarte repede și automat în încercarea de a se proteja sau de a se pregăti pentru o acțiune rapidă sau o sarcină motorie. Putem clipi, strânge sau contracta mușchii gâtului (sperietură), crește ritmul cardiac, printre altele. Acesta este un alt instinct de supraviețuire care ajută corpul nostru să se pregătească să se protejeze într-un fel.
• Anxietatea de separare

Odată ce bebelușii noștri devin puțin mai mari și încep să înțeleagă lumea din jurul lor, următoarea teamă este concentrată pe un alt instinct de supraviețuire: asigurarea că mama și tata nu îi părăsesc. Această teamă este una destul de firească în copilărie. Micuții noștri depind de noi pentru siguranța lor și poate fi observat cum începând cu vârsta de 6 până la 8 luni, dezvoltă anxietate față de străini (sau teama de persoane noi) și anxietatea de separare. În jurul acestei vârste, micuții încep să realizeze dacă ceva a dispărut din câmpul lor vizual, tot există în lume. Inițial, pot plânge deoarece nu știu că te vei întoarce, dar mai târziu, pot plânge și pot deveni neliniștiți pentru că vor să te întorci.

Citește și: Anxietatea de separare la bebelus

Toddlerii și Preșcolarii

Odată ce micuțul crește vei observa că apar noi ”frici”. Brusc, ei pot deveni temători în fața lucrurilor, locurilor sau persoanelor care nu păreau să-i deranjeze înainte. Chiar dacă anumite frici pot părea puțin ciudate sau iraționale, aceste temeri sunt la fel de firești și fac parte din dezvoltarea copilului.

Iată cele mai des întâlnite frici în această perioadă:

• Teama de întuneric
• Teama de câini sau animale zgomotoase
• Teama de insecte, șerpi, păianjeni, etc.
• Teama de a merge la școală sau la grădiniță
• Teama de a ieși afară sau de a părăsi casa
• Teama de a fi lăsat singur acasă
• Emisiuni de televiziune înfricoșătoare sau știri
• Furtuni sau dezastre naturale (cum ar fi incendiile)
• Rănire sau boală și medici
• Moartea
• Teama de eșec și respingere etc.

Și lucrurile sau experiențele noi ar putea la fel de înfricoșătoare pe micuți, pentru că nu le știu și nu le înțeleg (cum ar fi să fie surprinși și speriați de lătratul puternic al unui câine). De asemenea, preșcolarii au o imaginație foarte bogată, care se dezvoltă vertiginos în aceată perioadă, ceea ce poate însă să contribuie și la frica de necunoscut, ei pot folosi acea imaginație pentru a umple spațiile ”goale”. De exemplu, ar putea deveni speriați de întuneric pentru că încep să-și imagineze și să se teamă de ceea ce se ascunde în întuneric, fiind îngrijorați de ceea ce nu se vede sau nu pot vedea.

Citește și:Mami, mi-e frica! Ce faci atunci cand este copilul anxios?

Unele dintre aceste frici se pot menține sau extinde și în perioada școlară sau pot să dispară. În perioada școlară apar noi îngrijorări cu care se poate confrunta copilul, iar acestea țin mult de relaționare, de teama de a nu fi respins de ceilalți, de a avea eșec, de a fi umilit, de a fi diferit decât ceilalți, dar și legat de aspectul fizic, care se poate extinde sau dezvolta mai mult în perioada adolescenței.