Când e cazul să faci o evaluare neuropsihologică a copilului tău?

Foto: familyneurology.com

Ce este un neurolog pediatru și care sunt semnele care indică faptul că e nevoie de o evaluare neuropsihologică a copilului tău? Află aici mai multe de la Dr. Faleschini Alexandra, medic neurolog pediatru în cadrul Centrului Medical Bellanima.

O mică introducere în domeniu: Neuropsihiatrul, strămoșul neurologului și al psihiatrului .

Dr. Faleschini Alexandra, medic neurolog pediatru

Medicul neuropsihiatru s-a ocupat de tot ce a interesat creierul uman și comportamentul acestuia. Printre părinții neuropsihiatriei se numără cunoscuții Sigmund Freud, Charcot, Jackson sau Bleuler, de-a lungul timpului însă, pe parcursul secolului al XX-lea, progresul în medicină și chimie a diferențiat cele două practici. Neurologia pediatrică se află în prezent într-o continuă dezvoltare datorită progreselor în neuroștiință, imagistica cerebrală, genetică și descoperirea unor noi tratamente (inclusiv terapia genică). Psihopatologia definește și descrie tulburările psihice după criterii de diagnostic clare și încearcă să înțeleagă factorii care influențează sau provoacă tulburările, mecanismele de declanșare și dezvoltare a tulburărilor, ceea ce face posibilă propunerea unui tratament adecvat.

Împărțirea acestor tulburări, pe de o parte ale sistemul nervos cu substrat organic și pe de altă parte ale psihicului și comportamentul uman a dus la separarea neuropsihiatriei în două discipline: neurologie și psihiatrie.

Sunt deci neurologia și psihiatria, două lumi îndepărtate? Rolurile celor două specialități sunt similare, dar fundamental diferite însă cu certitudine se păstrează și până în prezent importanța colaborării între cele două discipline.

În primul rând, ce este un neurolog pediatru?

Neurologul pediatru este medicul specialist în neuroștiință dedicat copiilor cu afecțiuni din această sferă, iar neuropediatria explorează patologiile sistemului nervos central și periferic într-o perioadă foarte importantă dezvoltării omului care se întinde de la naștere până la sfârșitul adolescenței.

Când ne adresăm medicului neurolog pediatru? Ce semne ar trebui să ne atragă atenția?

Într-o manieră schematică, putem clasifica patologiile după vârsta de debut sau după modalitatea de apariție astfel, ne putem orienta începând încă din perioada embrionară, de exemplu,dacă copilul va necesită efectuarea unui IRM fetal –  această investigație decelează modificări atât la nivel cerebral cât și la nivel cardiac sugestive pentru anumite afecțiuni  cum este cazul sclerozei tuberoase (prin identificarea antenatală a rabdomioamelor cardiace); în acest caz, copilul va trebui luat în evidență de la naștere de către o echipă multidisciplinară. Menționăm însă că tipul acesta de investigații necesită recomandarea fermă a unui medic specialist.

De asemenea, în cazul bolilor genetice (de exemplu: neurofibromatoza) probabilitatea de transmitere la copil poate fi mare. Majoritatea afecțiunilor însă sunt descoperite și recunoscute mai ales după naștere.

Urmează cronologic perioada de sugar (0-12 luni) cu o întreagă sferă de afecțiuni . Nou-născutul prematur necesită consulturi neurologice periodice pentru monitorizarea dezvoltării optime a copilului pe  etape de vârstă, precum și pentru urmărirea unor semne specifice

Copilul care a suferit hipoxie la naștere sau prezinta malformatii congenitale ar trebui de asemenea luat în evidență de către un medic specialist neurolog.

Un semn de alarmă important pentru un sugar este pierderea unor achiziții (atât motorii cât și cognitiv).

Atenție însă și la unele semne indirecte care pot fi trecute ușor cu vederea de către părinți cum ar fi – pete pe corp hipo sau hipercrome (mai deschise sau mai închise la culoare), mersul pe vârfuri, ușoară tulburare de dezvoltare pe care o putem numi și „este mai leneș de felul lui „.

Nu în ultimul rând, în perioada de sugar, pot să apară o serie de manifestări cu sau fără pierderea stării de conștiență, ca de exemplu convulsiile febrile, spasmul hohotului de plans, atacurile de înfiorare- manifestări benigne ce dispar o dată cu vârsta. Este recomandată o evaluare neurologică atunci când este dificil de diferențiat aceste manifestările de unele de tip epileptic.

În următorii ani de viața copilul este integrat în colectivitate. În această perioadă intervenția medicului neurolog este necesara la un copil care prezintă întarziere în apariția limbajului, probleme de concentrare sau atenție cu sau fara hiperactivitate, cefalee, crize epileptice, ameteli, tulburări de echilibru sau de mers, pierderea forței musculare. Dar, de asemenea,  în regim de urgență, brusc aparute („din senin”) cefaleea progresivă și severă, tulburările de vedere, tulburările de sensibilitate sau sfincteriene, somnolență, confuzia, vărsăturile în jet, schimbarea comportamentul copilului (mai irascibil, mai agresiv, mai apatic), strabismul , tulburările de mers și echilibru sunt semne de alarmă ce indică o evaluare imperativă și urgență de către un neurolog pediatru.

De asemenea dacă copilul dumneavoastră prezintă tulburări de memorie, pare că privește „în gol”, fără să răspundă câteva secunde, se consideră necesar un consult neurologic.

Tulburările neuropsihologice pot să apară de la naștere și se pot întinde până la varsta de adult. Unele manifestări sunt specifice vârstei și limitate în timp, altele pot apărea la orice vârstă  și pot avea o evoluție progresivă și îndelungată. De aceea este bine ca orice neliniște legată de copilul dumneavoastră să fie discutată atât cu un medic neurolog pediatru cât și cu un psihiatru.

La copiii mai mari și la adolescenți afecțiunile din sfera neurologică și psihiatrică se pot intrica fiind o perioadă tumultoasă în dezvoltarea creierului uman și al personalității.

Schematic putem vedea care sunt principalele semne la copii .

  • tremor;
  • durere de cap;
  • vedere încețoșată/ vedere dublă;
  • mișcări anormale;
  • modificări ale comportamentului;
  • tulburări de memorie, de limbaj;
  • episoade cu pierderea stării de conștiență;
  • probleme de echilibru sau coordonare;
  • scăderea forței la nivelul mainilor sau picioarelor;
  • amorțeli sau furnicături la nivelul mainilor sau picioarelor;
  • pete pe corp/semne din naștere (ce se pot multiplica în timp).

Dar principalele afecțiuni/tulburări neuropsihiatrice :

  • manifestări paroxistice non-epileptice (torticolis paroxistic benign, vertij paroxistic benign, spasmul hohotului de plans, sincopa etc.);
  • convulsii febrile;
  • epilepsie;
  • tulburări de dezvoltare neuropsihomotorie;
  • tulburare de spectru autist;
  • ticuri;
  • cefalee;
  • tulburări de somn;
  • boli neurodegenerative;
  • boli neuro-musculare (amiotrofie spinala, neuropatii periferice, miopatii, miastenia gravis etc.);
  • sindroame neurocutanate (neurofibromatoza, scleroza tuberoasa, sindrom Sturge-Weber, Incontinentia pigmenti etc.);
  • malformații cerebrale și spinale;
  • paralizii cerebrale;
  • sindroame genetice.

La ce specialist să te adresezi?

Dacă regasesti semnele menționate mai sus, copilul tău ar necesita cel puțin o evaluare neurologică sau psihiatrică pentru a putea stabili semnificația lor și eventuala necesitate a unor investigații suplimentare sau a unui tratament.

Dacă însă ești nesigur, copilul trebuie văzut de către un medic pediatru/de familie pentru a discuta cazul și pentru a putea fi îndrumat către medicul specialist. Nu lăsa lucrurile să evolueze, o scurtă discuție cu un medic te poate lămuri sau te poate ajuta la identificarea și rezolvarea unor probleme din timp – timpul este important în medicină, timpul este important în viață!

Articol realizat de Dr. Faleschini Alexandra, medic neurolog pediatru, Centrul Medical Bellanima

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here