La fel ca și adulții, copiii și adolescenții pot avea uneori momente în care se simt îngrijorați și anxioși, din diverse motive și la diferite vârste. Multe dintre aceste griji sunt firești, fac parte din procesul lor normal de dezvoltare. Dar dacă această anxietate începe să le afecteze bunăstarea, atunci este posibil să aibă nevoie de ajutor.

Am stat de vorbă cu Cristina Petrescu, psihoterapeut, despre anxietatea la copii și adolescenți.

”Anxietatea, luată așa, ca atare, este o stare normală, la fel ca frustrarea, teama. Este o stare de îngrijorare. Nu ar trebui să ne sperie acest cuvânt. (…) În momentul în care scăpăm lucrurile de sub control și această îngrijorare devine persistentă, total nerealistă, exagerată, atunci ne ducem în sfera tulburării.

Anxietatea poate să apară din mai multe motive. Poate fi, spre exemplu, un dezechilibru chimic la nivelul creierului, ca în cazul depresiei, ceva lipsește acolo și crează acest dezechilibru și această stare de panică. Poate să fie și ceva ereditar, adică dezechilibrul acesta chimic să existe încă de la nașterea copilului. De aceea este important ca pe perioada sarcinii mama să încerce să ducă o viață cât mai liniștită, pe cât posibil, cât mai relaxată (…). O altă cauză este mediul în care ei trăiesc și se dezvoltă.” spune Cristina Petrescu, psihoterapeut.

Urmărește aici interviul integral: