Bullying-ul este tot mai des intalnit in scolile din Romania. La nivel european, tara noastra se situeaza pe locul 3 din 42 de state, in ceea ce priveste acest fenomen. Dar, cel mai revoltator este urmatorul lucru: stiai ca bullying-ul incepe si se invata acasa? Si continua la scoala!
„Fara farse umilitoare”,”Nimeni nu ma baga in seama”, „Ma doare sa spuneti minciuni despre mine”, „Sunt mai mult decat oaia neagra a clasei”, „Radeti cu mine, nu despre mine” etc. Sunt doar cateva dintre parerile si declaratiile oferite de copii, despre ceea ce se intampla tot mai des in scolile din tara noastra.
Ce este bullying-ul?
Termenul de „bullying” vine de la cuvantul englezesc „bully”, care inseamna „bataus”, „huligan” si nu are o traducere exacta in limba romana, dar poate fi asociat cu termenii de intimidare, hartuire, terorizare, brutalizare.
Bullying-ul NU este o etapa normala a dezvoltarii copiilor si adolescentilor!
Fenomenul de bullying nu este nou. Si nici cel de cyberbullying. Sunt probleme frecvent intalnite in scoli, dar din ce in ce mai greu de gestionat de catre cadrele didactice, deoarece cazurile de abuz nu sunt descoperite imediat, si chiar daca sunt depistate, sanctionarea agresorilor nu are intotdeauna rezultatele asteptate, iar elevii continua sa aiba acest comportament.
Dar cum putem avea scoli fara bullying?
„Din experienta mea de psiholog, cea mai buna strategie este aceea in care ii ajutam pe cei doi (n.a. – actorii implicati in episodul de bullying) sa-si vada si sa-i vada suferinta celuilalt. Sa vada care sunt consecintele si efectele comportamentelor sale. De obicei, copiii care se implica in astfel de comportamente, nu constientizeaza gravitatea actiunilor, de aceea noi trebuie sa-i ajutam pe copii sa recunoasca impactul, fara sa-i certam, fara sa-i trimitem la colt sau sa-i dam afara din clasa” sustine Gaspar Gyorgy, presedintele Asociatiei Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie.
„Atunci cand vorbesc despre celalalt, vorbesc, de fapt, despre mine. Pentru ca el este o oglinda a mea. O oglinda care imi spune despre lucrurile care imi plac si nu-mi plac la mine” spune Adriana Mitu, trainer in dezvoltarea inteligentei emotionale a copiilor.
„Joaca este salvatoare! Haideti sa nu ne mai adresam mintii copiilor, ci sufletelor lor. Iar ei au nevoie de joaca, nu de programe, nu de curricule. Si in clipa in care deveniti partenerul lor de joc – adultul, cu autoritate, ca altfel pierdeti respectul lor- o sa vina cu un drag de scoala…credeti-ma!” indeamna Leon Magdan, Profesorul de joaca, autor de manuale si caiete scolare.
Copiii petrec din ce in ce mai mult timp la scoala, decat acasa, de aceea rolul cadrelor didactice este unul imens, „de a-i invata abilitati de invatare sociala si emotionala”, sustine Andreea Neagu, psihoterapeut.
Solutia este ca atat parintii, cat si cadrele didactice sa caute sa construiasca o relatie frumoasa cu copilul. „Ca sa invete, un copil are nevoie sa se simta bine emotional”.
S-ar putea sa te intereseze si: Bullying-ul este interzis prin lege in spatiile destinate educatie
