Adela Popescu: „Am invatat despre mine, ca pot iubi incredibil de mult!”.

Se spune ca cel mai greu in viata este sa pastrezi echilibrul. Adela Popescu, prezentatoarea emisiunii „Vorbeste lumea” de la ProTV, reuseste acest lucru. Are un baietel minunat, un sot iubitor, o cariera interesanta si stie sa ofere iubire. Multa iubire. Uite ce ne spune una dintre cele mai indragite mamici din Romania.

Cum te-ai descrie ca mama…?

Iubitoare pana la cer, calma, echilibrata, perfecta pentru baietelul meu. 🙂

Sa fii mama te-a facut sa fii mai…

Organizata, selectiva, preocupata de alimentatie si de psihologie.

Cea mai buna lectie pe care ti-a dat-o propria mama este despre…

Iubire. Iubirea e totul.

Copiii trec prin tot felul de etape. Care moment ti s-a parut cel mai dificil sau pe care l-ai considerat drept o adevarata provocare?

Cea mai dificila perioada a fost poate chiar inceputul. Atunci cand ne cunosteam, invatam sa ne simtim. Desi instalarea lactatiei a fost cu multe lacrimi de durere, totusi “necunoscutul” de la inceput a fost mult mai “dureros” decat orice durere fizica.

Ce fel de copil e Alexandru?  n.a.: Alexandru are 1 an si 10 luni!:)

Nu ca e al nostru, dar rade mult, e echilibrat, e tandru, iubeste oamenii, a trecut usor peste eruptiile dentare, nu a avut inca tantrumuri, reusim sa rezolvam orice nevoie a lui cu vorba buna. In egala masura, timp de un an si jumatate la fiecare 3 ore se trezea sa fie alaptat, asadar am multe nopti nedormite. Are perioade in care nu are chef sa manance si altele in care devoreaza tot. E perfect pentru noi ❤

Care e jucaria lui preferata sau cu ce ii place sa se joace?

Cel mai tare ii plac cartile. Si nu neaparat cele noi. Ii plac cele pe care le stie deja, ii dau siguranta si liniste.

Ce-ti place cel mai mult sa faci impreuna cu el?

Sa gatim. 🙂 Si de asemenea, iubesc diminetile cand e odihnit, vesel, ciufulit si iubaret.

Ai citit carti de parenting? Sau despre copii?  

Cred, din suflet, ca masura o da instinctul nostru. Ajuta mult si cartile, dar si capacitatea de a extrage ce e potrivit pentru familia ta.

Ai anumite reguli de parenting pe care nu le incalci niciodata?

Incerc sa ma tin de regulile impuse, nu reactionez zgomotos atunci cand face ceva ce nu imi place (tras de par, trantit diverse, aruncat cu mancare). In deplasarile cu masina este obligatoriu sa stea in scaunul auto. Daca apuc sa ii spun „nu”, atunci cand vrea sa faca sau sa ia ceva ce consider ca ar fi periculos pentru el, indiferent de cat ar insista, nu cedez. Asta e o capcana. De cele mai multe ori cedam din dorinta de a se linisti, insa el intelege ca daca plange, poate sa obtina. Asa ca va plange de fiecare daca cand doreste ceva.

Ai in garderoba ta haine pe care tu le consideri „de mama”? Daca da care sunt, cum arata?

Nici cand am fost insarcinata nu mi-am schimbat garderoba, acum, nici atat. Hainele pe care le consider “de mama” sunt cele “de rele”, pe care le imbrac atunci cand ies in natura cu cel mic. Nu vreau sa sufar ca le-am murdarit, rupt, sifonat in activitatile pe care le facem impreuna, fie ploaie, fie vant. 🙂

Alte mame celebre sau din viata reala pe care le admiri ar fi…?

Prietenele mele, Dana Rogoz si Alina Chivulescu. Intotdeauna gasesc la ele un sfat bun.

E o vorba celebra: “E nevoie de un sat intreg pentru a creste un copil”. Cum e in cazul vostru, aveti ajutoare sau va descurcati in doi?

Suntem extrem de norocosi. Parintii mei sunt alaturi de noi, inca de cand s-a nascut Alexandru si avem toata baza in ei, ne ajuta enorm. De asemenea, si mama lui Radu este aproape, si ne ajuta de cate ori avem nevoie.

De cand a devenit tata, ce schimbari ai observat la Radu?

E mai focusat pe prezent. Se straduieste, ca si mine, sa creeze un prezent frumos pentru noi. Pe langa asta, eu nu stiam ca va fi atat de implicat si de priceput in toate cele necesare legate de cresterea baietelului nostru.

Ce ti-ar fi placut sa stii atunci cand ai devenit mama si nu stiai?

Ca bebelusii se descurca foarte bine cu ale vietii, daca sunt schimbati, odihniti, satui. 🙂 Am avut o perioada in care il pazeam, crezand ca din clipa in clipa nu va mai putea sa respire. Mi se parea asa de mic si de neajutorat.

 

Ce sfaturi/ recomandari ai avea pentru proaspetele mame?

Sa caute ajutor. O ora, la doua zile, daca ies impreuna cu sotii lor, e minunat. Pe noi asta ne-a ajutat enorm. M-a ferit de depresia postnatala si m-a facut o mama calma si fericita.

Cum sa nu-ti pierzi identitatea/ feminitatea atunci cand devii mama?

E ok sa ti-o pierzi o vreme, de fapt, nu prea ai cum altfel, printre durerile de dupa nastere, kilogramele in plus, noptile nedormite, ranile de la sani. Lupta in sine, cu ceva atat de firesc, mi se pare o sursa de teribila nefericire.

Ce faci atunci cand reusesti sa ai timp doar pentru tine?

Mananc inghetata si ma uit la seriale pe Netflix. Sau scriu pe www.adelapopescu.eu

Din experienta ta: care este produsul care ti-a facut viata de mama mai usoara?

Evident, scutecele. 🙂

Sfatul tau pentru cititoarele www.superbebe.ro despre cum poti sa pastrezi echilibrul dintre cariera si familie este…

In primul rand sa faca un copil doar atunci cand si-l doresc mult. Apoi, sa nu aiba prea mari pretentii de la tati. Daca ei sunt aproape, implicati, este grozav, daca nu, vor avea timp sa recupereze atunci cand vor fi copiii mai maricei si vor sti sa relationeze cu ei. Cred ca, o mare sursa de nefericire vine din asteptarile neimplinite din partea partenerului.

Ce intrebare nu ti-a fost niciodata adresata, dar la care ti-ar fi placut mult sa raspunzi?

Iti mai amintesti viata de dinainte de Alexandru? 🙂

Intrebarea preferata a cititoarelor www.superbebe.ro: 

Suntem convinsi ca l-ai invatat si continui sa-l inveti tot felul de lucruri pe Alexandru, dar ce ai invatat TU de la el?

Redescopar viata fulg cu fulg, picatura cu picatura, fiecare floricica, rasarit cu rasarit. Si am mai invatat despre mine, ca pot iubi incredibil de mult!

Intrebare pentru Alexandru: pe viitor iti doresti un fratior sau o surioara? Dar parintii tai ce parere au?

Parintii lui isi doresc frati sau surori pentru Alexandru. Cat mai repede. 🙂

 

Autor: Inga Stoian

Sursa foto: Adela Popescu, arhiva personala