Ajutorul bunicilor cu îngrijirea nepoților este binevenită, mai ales dacă părinții nu prea au alte resurse să se descurce sau în cazul mamelor singure. Cu toate acestea, un studiu recent arată că îngrijirea nepoților de către bunici nu ar avea neapărat o legătură cu starea psihologică mai bună a mamelor sau cu o relație părinte-copil mai bună. Află aici mai multe.

Un nou studiu sugerează că îngrijirea copiilor mici de către bunici nu are un impact semnificativ asupra stării psihologice mai bune a mamelor și nici nu îmbunătățește relația părinte-copil, potrivit sciencedaily.com. Ajutorul venit din partea altei generații nu contribuie neapărat la apropierea dintre mamă și copil sau la reducerea conflictelor dintre cei doi, susțin cercetătorii.

Oamenii de știință care au examinat informațiile oferite de un grup semnificativ de mame și copii (în total, 1495 de persoane) nu au găsit nicio legătură semnificativă între timpul petrecut cu bunicii la vârsta de trei ani și dezvoltarea socială și emoțională mai bună la vârsta de șapte ani, sau între starea de bine a mamelor și relația mamă-copil la vârsta de trei ani.

Părinții care au participat la studiu au indicat că bunicii sunt principala lor sursă de ajutor în ceea ce privește îngrijirea copiilor și că au mai puțin sprijin din partea altor persoane.

Studiul a fost realizat de Nevra Atış Akyol de la Universitatea Cumhuriyet din Sivas, Turcia, Derya Atalan Ergin de la Universitatea Cappadocia din Turcia și Angeliki Kallitsoglou de la Universitatea Exeter din Marea Britanie.

Principalele concluzii ale cercetării au fost că timpul petrecut în grija bunicilor (cel puțin șase luni) nu a a avut o asociere semnificativă cu îmbunătățirea stării de bine a mamelor și asupra relației mamă-copil, sau cu rezultatele sociale și emoționale mai bune pentru copii la vârsta de șapte ani.

Un procent de 39.3% dintre copii participanți la studiu (587) și-au petrecut între 1 și 10 ore cu bunicii, 33.7% (505) au petrecut între 11 și 20 de ore, iar 27% (403) au petrecut peste 21 de ore cu bunicii. De asemenea, au fost solosite scalele de Screening Kessler pentru Dizabilități Psihologice pentru a fi evaluată starea psihologică a mamelor.

Alte descoperiri reliefate de această cercetare:

• O stare psihologică proastă a mamei a fost direct legată de un conflict mai mare între mamă și copil și de o apropiere mai mică dintre cei doi și a fost asociată cu un nivel mai mare de probleme emoționale, probleme de comportament și probleme cu colegii la vârsta de șapte ani.
• O apropiere mai mică între mamă și copil la vârsta de trei ani a fost asociată cu mai puține comportamente prosociale și cu un nivel mai mare de inatenție/hiperactivitate, probleme emoționale, probleme cu colegii și probleme de comportament la vârsta de șapte ani.
• „Concluziile noastre sugerează că nu există o relație directă între starea psihologică mai bună a mamei și cantitatea de sprijin oferită familiilor cu îngrijirea copiilor, venită din partea bunicilor”, potrivit Dr. Kallitsoglou, autorul cercetării. Cu toate acestea, pentru multe dintre părinți, ajutorul bunicilor în îngrijirea nepoților a avut un impact financiar pentru bugetul familiei.

”Sprijinul bunicilor cu îngrijirea nepoților poate avea diferite semnificații pentru sănătatea mentală a mamelor, în special în cazul familiilor care au acces la mai puține resurse, de exemplu, mamele singure sau în cazul diferitelor grupuri etnice sau mamelor angajate cu normă întreagă. Așa că nu putem exclude posibilitatea ca ajutorul bunicilor pentru mamele cu caracteristici diferite de cele din eșantionul nostru să aibă un impact diferit.” a mai adăugat cercetătorul.