Știai că atunci când țipi la copil îl ameninți, îl condiționezi, îi oferi mită îl faci să urmeze comportamentul pe care-l dorești doar de frica ta? El nu învață deloc astfel cum să te asculte, cum să te respecte, cum să aibă încredere în felul în care îl ghidezi tu. Cum să-l conving, fără să recurg la metodele enumerate mai devreme, cum să-l fac să mă asculte fără să îl condiționez? Află aici!

Coboară la nivelul lui și stabilește contact vizual

Intră în pielea copilului și încearcă să înțelegi cum percepe el lumea înconjurătoare, cum totul pare gigantic, inclusive noi, părinții părem mari așa când îi privim de sus. Și atunci ce fac? În loc să mă uit în joss pre copilul meu, cobor la nivelul lui, îl privesc, îi spun numele și folosesc tehnica șoptitului, de parcă i-aș spune un secret prețios. Oricît de amuzant mi s-a părut toata treaba aceasta la început, atunci când a pus ideea aceasta în practica vreau să vă spun că a funcționat! Eu nu am mai ridicat vocea și copilul nu a mai insistat.

Nu mai spune atât de des <NU>

Mi-am dat seama că îi spun mult prea des ”nu” copilului. Și dacă îi spui de 100 de ori ”nu” de ce ne mai miră că nu ne ascultă? Și mai mult de atât, spunându-i ”nu” des acțiunilor unui copil, micuțul va ajungă să nu prea mai aibă încredere în propriile forte. Atunci când îi spui ”nu”, explică-i de ce este nu. În plus, încearcă să transformi negația, spre exemplu, în loc de ”nu țipa”, spune-i ”vorbește, te rog, mai încet”.

Confirmare/Validare

Copilul are nevoie să știe că este auzit, înțeles, că-i sunt recunoscute emoțiile, grijile, temerile, etc, de aceea tehnica de confirmare (practic, îi repet ce îmi spune). ”Înteleg că te supără ideea că nu mai putem sta la locul de joacă mai mult…”, ”Știu că ți-ai dori încă o jucărie…”, ”da, și eu m-aș fi supprat să-mi ia cineva jucăria din mână, dar…” etc.

Și neapărat, scoate din vocabular anumite expresii

”Ești un băiat rău”, ”Ești o fetiță rea”, ”Ești obraznic” etc, dacă îi spui astfel, de ce te mai miri că se comporta exact așa cum nu-ți place ție?