Pana nu demult, majoritatea cercetarilor privind relatiile sociale timpurii s-au concentrat pe relatia mama-copil, iar educatia se considera a fi data de mama. Dar ce se poate spune despre interventia tatalui? In ultimele doua decenii, sau mai mult, cercetarile s-au orientat pe studierea interactiunilor si relatiilor copil-tata.

Vezi si Si tatii pot suferi de depresii postnatale. Afla cum sa le recunosti

In primele studii realizate intr-o sectie de maternitate, in 1976, s-a observat ca exista o diferenta mica intre reactiile mamelor si cele ale tatilor fata de copiii lor. Cercetatorii au mai descoperit ca supararea copiilor este aceeasi fata de o persoana straina daca mama sau tatal lui nu sunt in camera, dar si ca exista putine diferente in semnele de atasament atunci cand copiii se joaca, pe rand, mai intai cu un parinte si apoi cu celalalt. Totusi, in cadrul studiului in cauza, atunci cand ambii parinti au fost prezenti majoritatea copiilor a aratat un atasament mai puternic fata de mama.

Pe masura ce a crescut interesul pentru investigarea rolului tatalui, oamenii de stiinta si-au indreptat atentia si catre diferitele modalitati prin care mamele si tatii interactioneaza cu copiii. In 1977 s-a descoperit ca, in mod tipic, tatii s-au jucat mai dur cu copiii decat au facut-o mamele; ei nu au stat atat de aproape de copii si le-au vorbit intr-un limbaj mai rece. Mamele au interactionat cu copiii intr-o maniera mai blanda, pe un ton linistit.

In mod clar, insa, rolul tatilor s-a schimbat in ultimii ani, barbatii devenind mai implicati in ingrijirea copiilor lor. Cercetarile efectuate intr-o serie de societati au aratat faptul ca tatii sunt la fel de capabili in indeplinirea rolului de parinte ca si mamele. Cu toate acestea, in comparatie cu tatii, mamele tind sa se ocupe mai mult de educatia copiilor si de activitatile casnice. Studiile lui Lewis, Cooper, Frankenhauser si alti colaboratori, efectuate in 1991, arata ca, in situatia in care ambii parinti merg la serviciu, tatii isi asuma o responsabilitate mai mare in ingrijirea copilului decat in trecut, dat mama este cea care isi asuma principala responsabilitate.

SURSA: Birch, Ann (2000). Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti

Vezi si Educatia parentala a dus la scaderea absenteismului scolar