Relatia dintre frati: ce simte, de obicei, fratele mai mare fata de cel mai mic

V-ati intrebat vreodata care este relatia dintre frati: ce simte, de obicei, fratele mai mare fata de cel mai mic? De obicei, diferenta de varsta dintre frati este destul de mica, ei fiind apropiati ca varsta si stadii de dezvoltare, astfel ca pot lega cu usurinta o relatie. Din nefericire, sunt putine informatii referitoare la relatiile dintre frati sau la efectele interactiunii dintre frati asupra procesului de dezvoltare.

Citeste si O fetita de 11 ani si-a salvat mama si fratiorul de un an si sase luni

Cea mai ampla cercetare referitoare la relatiile dintre frati in cadrul familiei a fost realizata de psihologul american Judy Dunn si colaboratorii sai in 1984. Initial, au fost observati in mediul de acasa 40 de copii – primii nascuti in familie. In fiecare familie se astepta venirea pe lume a celui de-al doilea copil, aflata la aproximativ o luna distanta, iar in majoritatea cazurilor primul copil avea deja implinita varsta de 2 ani. Dupa nasterea celui de-al doilea copil, s-au facut mai multe vizite la locuinta familiei, una cand acesta avea varsta de o luna, apoi de 8 luni, iar apoi de 14 luni. S-a observat comportamentul natural dintre frati si cel al parintilor, iar parintii au fost intervievati.

Rezultatele cercetarii arata ca:

– inevitabil, interactiunea dintre primii copii nascuti si parintii lor a scazut atunci cand s-a nascut cel de-al doilea copil. Asa cum era de asteptat, multi dintre copiii mai mari au prezentat semne de gelozie din cauza ca noul venit primea mai multa atentie. Parintii incercau, de obicei, sa il includa pe primul nascut in activitati, cum ar fi hranirea celui mic, iar uneori, tatii ofereau mai multa atentie celui mai mare, in timp ce mamele erau implicate in activitati cu cel de-al doilea nascut;
– putini dintre primii nascuti erau ostili cu sugarul, aceasta manifestandu-se adesea prin limbaj. Marea majoritatea a primilor nascuti erau interesati si isi orientau afectiunea catre fratele mai mic;
– s-a observat o diversitate de raspunsuri din partea primilor nascuti atunci cand sugarul plangea: 14 dintre ei erau preocupati si nerabdatori sa le ofere ajutor, 10 erau ambivalenti, 5 erau, uneori, veseli si 10 dintre ei au incercat sa agraveze disconfortul fratelui mai mic.

Dunn si Kendrik au concluzionat ca:

– relatiile dintre frati implica afecte profunde, de dragoste sau invidie;
– aceste relatii afective profunde si puternice pot reprezenta mijlocul prin care indivizii invata sa ii inteleaga si sa ii influenteze pe ceilalti. Chiar si un copil mai mic de 2 ani pare a invata cum sa frustreze, „cicaleasca”, concilieze, consoleze si sa ii influenteze comportamentul fratelui sau surorii sale. Acelasi lucru este valabil si pentru fratii mai mici atunci cand vor creste mari.

Sandra Scarr, figura importanta in studiul geneticii comportamentale, sublinia ca, desi fratii prezinta caracteristici ereditare comune intr-o proportie de aproximativ 50% si multe experiente similare in cadrul familiei, ei difera in privinta inteligentei, personalitatii si majoritatii tipurilor de tulburari mentale, aproape la fel ca indivizii care n-au nici o legatura intre ei. Aceasta sugereaza importanta investigarii modului in care membrii familiei influenteaza „mediul familial” si a influentei fratilor asupra dezvoltarii celorlalti. Este posibil ca fratii sa incerce adesea sa fie diferiti de ceilalti. In 1982, psihologul Stanley Schachter denumea acest fenomen „deidentificarea fratilor”.

Se intampla, de asemenea, ca fratii sa isi caute „roluri” diferite in situatia de familie. In acest sens, sunt necesare mai multe informatii despre dinamica familiei si despre ceea ce se intampla, de fapt, in cadrul familial.

Studiile realizate numai pe copii arata ca ei obtin performante bune la testele de achizitie si inteligenta si nu par a avea vreo dificultate de adaptare sau sociabilitate. Acest studiu, precum si altele referitoare la efectele dimensiunii familiei, pare sa sugereze faptul ca relatiile dintre copii si adulti sunt totusi cele mai importante in multe dintre aspectele dezvoltarii.

SURSA: Birch, Ann (2000). Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti

Vezi si Psihologul raspunde: Cand apare un fratior

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here