De multe ori părinții îți fac griji dacă se descurcă bine sau nu cu partea asta numită ”părințeală”. Potrivit psihologului clinician Nadene van der Linden, părinții din prezent au standarde mult prea ridicate, unii chiar sunt prinși în capcanele comparației cu alți părinți sau caută în exterior confirmări/ validări că ceea ce fac este bine. Cu siguranță, fiecare părinte își pune la un moment dat întrebarea ”Oare sunt un părinte bun?”. Specialistul susține că următoarele semne ar trebui să-ți arate dacă micuțul tău te consider un părinte bun.

Copilul își exprimă liber emoțiile în fața ta

Uneori s-ar putea să te simți copleșit de emoțiile puternice la care asiști pe neateptate, dar faptul că, copilul tău își exprimă deschis în fașa ta furia, supărarea, frica etc, să știi că este un semn bun! ”Mă îngrijorează mult atunci când un copil își ascunde emoțiile de părinte. De cele mai multe ori, acest lucru înseamnă că extisăt probleme serioase în relația părinte-copil”  explică psihologul.

Copilul vine la tine atunci când suferă sau întâmpină o problemă

Știu că un părinte face o treabă minunată atunci când copilul vine la el, în primul rând, când are o problemă. Acest lucru înseamnă că există o relație apropiată, ai reușit să-i oferi acel spațiu de siguranță, de încredere.

Copilul poate să discute cu tine despre gândurile și ideile pe care le are, fără să-i fie frică de reacția pe care o vei avea.

Acesta este un semn pozitiv că este vorba despre o relație părinte-copil în care lucrurile sunt ascultate, acceptate, validate, deschise, flexibile. ”Mă îngrijoreze atunci când vreun părinte îmi spune că, copilul este ˂stâlpul˃ lui. Ar trebui să fie fix invers!”.

Feedback-ul tău nu este unul care critică și etichetează.

Un părinte  un nu folosește la adresa copilului său cuvinte precum ”rău”, ”leneș”, ”obraznic”, ”lacom” etc. Se concentrează asupra comportamentului, fără a eticheta copilul, fără a generaliza.

Copilul este încurajat să-și urmeze pasiunile și talentele

Atunci când copilul își urmează pasiunile și talentele, el va avea sentimentul de realizare, de reușită. Părinții nu trebuie să-și îndemne copilul să urmeze o pasiune pe care au avut-o în propria lor copilărie sau să-și satisfacă visurile nerealizate ăn trecut.

Ai setat limite, când este vorba de comportament, pentru a-ți menține copilul în siguranță.

Copiii au nevoie de limite și reguli, chiar dacă nu le plac aceste limite, micuții știu că sunt iubiți, că sunt importanți, că părinții doresc să-i știe în siguranță.

Atunci când greșești față de copil, recunoști acest lucru și cauți să-ți repari greșeala.

Abilitatea ta prin care cauți să-ți repari relația cu copilul, imediat cum apare o fisură este un semn că ești un părinte bun. Dacă ridici vocea la el, îl etichetezi pe nedrept, ai o reacție exagerată, este esențial ca după aceea să discuți cu el despre comportamentul tău, să înțeleagă că este greșit, că ai greșit, dar că îți dorești să repari cât mai curând greșeala. Uite asta arată ce părinte minunat ești!