Parintii joaca un rol important in viata copilului sau chiar si atunci cand vine vorba despre onestitatea unor situatii. Parintele va fi modelul copilului si va fi nevoie sa incurajeze spunerea adevarului ori de cate ori se va putea. Cel mai important aspect este relatia parinte-copil. Atunci cand copilul se simte confortabil, deschis, iubit in relatia cu parintele lui si are parte de incredere reciproca, vor exista sanse mai mici ca micutul sa minta ori sa aiba secrete fata de parinti.

De aceea, copilul va invata care este diferenta intre minciuna acceptabila care poate aparea uneori atunci cand sunt protejate sentimentele unei persoane si minciuna rau intentionata care afecteaza sentimentele unei persoane sau contextul in care se afla aceasta, scrie Parents.

„Toti copiii mint. Sfatul ar fi sa-i invatam pe micuti, cat de curand posibil, ce este onestitatea si cum ar putea rezolva diverse situatii fara sa apeleze la minciuna, asigurandu-ne ca spun adevarul, in cea mai mare parte din timp”, explica Victoria Talwar, profesor asociat la Departamentul de Educatie si Consiliere Psihologica din cadrul Universitatii McGill din Montreal, Canada.

Citeste si Ce faci cu micul tau Pinocchio?

Atat parintii, cat si copiii au la baza minciunii aceleasi motive, si anume: castig personal, impresionarea sau protejarea unei persoane, sentimentul de rusine sau din politete, iesirea din impas, potrivit Academiei Americane de Psihiatrie pentru Copii si Adolescenti.

In articolul „De ce mint copiii?” al Irinei Petrea, unul dintre cei mai cunoscuti psihologi datorita emisiunii TV „Supernanny” de la Prima TV, explica de ce este important ca micutul sa stie si sa faca diferenta intre pacaleala si minciuna. „Pacaleala are un statut aparte: copiilor le plac pacalelile si adora sa pacaleasca. Ei insa inteleg ca diferenta dintre minciuna si pacaleala este intentia si faptul ca pacaleala este data pe fata de indata ce a fost obtinut efectul – amuzamentul!”, este de parere Irina Petrea.

Prin urmare, minciuna reprezinta o „afirmatie care falsifica, denatureaza deliberat adevarul avand ca scop inselarea cuiva”, precizeaza dexonline.

Cum putem raspunde copiilor atunci cand ii prindem cu minciunica?

Categoria prescolarului – Intre doi si patru ani

In aceasta perioada, abilitatile de limbaj ale copilului sunt in curs de dezvoltare si nu prea stiu, exact, unde incepe o minciuna si unde se va termina. Totodata in aceasta perioada imaginatia copilului este bogata, avand vise, dorinte, frici, conform Elizabeth Berger, psihiatru pentru copii si autoare a cartii „Cum crestem copii cu caracter” (Raising Kids with Character).

Prescolarii incearca sa-si descopere si sa-si exprime independenta si pot face orice pentru confruntarea dezacordurilor. De exemplu, atunci cand copilul nu recunoaste ca a mancat ultima prajitura, poti aborda diplomatic problema, punand la indoiala spusele lui, cum ar fi „Atunci inseamna ca glazura (prajiturii) de pe barbie nu este a ta”, ceea ce va duce la o aplanare a unui eventual conflict intre puteri. In acest caz, copiii sunt destul de micuti pentru a fi pedepsiti pentru o minciuna deja spusa, insa parintii pot incuraja, cat de mult posibil, situatiile oneste.

Citeste si Copilul minte. Cum poti sa-l ajuti

In jurul varstei de patru ani, atunci cand exprimarea verbala este mai pronuntata, copiii pot raspunde cu o negare a ceea ce au facut, folosind un simplu „Nu”, fiind si aceasta tot o forma de minciuna. In acest caz, va fi nevoie sa-i explici copilului, de fiecare data cand este necesar, ce presupune minciuna si de ce este rau sa minta.

Evita sa intri in conflict cu cel mic ori sa mergi mai profund, in cautarea adevarului, doar daca situatia este una grava si are nevoie de mai multa atentie. Fii serios in astfel de cazuri si nu intra in jocul minciunii. De altfel, poti veni cu afirmatii de tipul „Esti absolut sigur/a ca asta s-a intamplat?” ori „Ce mi-ai spus nu prea suna a adevar”, etc, scrie Parents.

Categoria scolarului – Intre cinci si opt ani

In aceasta perioada, copilul va testa si va incerca sa afle ce poate castiga de pe urma minciunii fie la scoala, fie in relatie cu prietenii sau cu parintii. Psihiatrul pentru copii, Elizabeth Berger, explica faptul ca acesti copii se simt, uneori, presati de responsabilitati, mai mult decat isi pot permite.

Ca rezultat, copiii vor minti, cateodata, pentru a aplana situatiile care le cer sa performeze, mai mult decat ar putea sa duca, cu adevarat. In schimb, considera psihiatrul, cele mai multe dintre minciuni sunt usor de identificat, iar in acest caz, este nevoie sa vorbesti deschis cu copilul tau ori ii poti oferi de fiecare data cand va spune adevarul un feedback pozitiv. Totodata copilul ramane un observator fin al celor ce se intampla in familie, iar parintele va ramane in continuare un model pentru copil.

De exemplu, in situatia in care copilul a primit un cadou de la bunici, care nu-i place, il poti sfatui sa vada partea frumoasa a paharului, cea de care se poate bucura cu adevarat: „Stiu ca nu-ti place foarte mult cadoul, dar gandeste-te la efortul bunicilor de a cauta si gasi cadoul perfect pentru tine” etc.

Categoria adolescentului – Intre noua si 12 ani

In aceasta perioada, copiii tind sa-si mentina minciunile si sa fie mai putini sensibili la repercursiunile faptelor lor. In schimb, sentimentul de vina poate creste semnificativ dupa ce copilul a spus o minciuna. Discutiile directe sunt necesare pentru a se evita orice fel de mesaj ambiguu, ca de pilda, poti incepe coversatia cu interogatia „Stii ca a spune adevarul parintilor este un lucru important, nu-i asa?”. Totodata este necesar cateodata sa nu ranim sentimentele unei persoane si sa fim politicosi, cum ar fi situatia in care luam pranzul la invitatia unui prieten. Chiar daca nu-i va placea preparatul gatit de acesta, un simplu „Multumesc!” va fi de ajuns.

Parintele poate incerca, cat de mult posibil, sa incurajeze adevarul. De exemplu, poti inlocui afirmatia „Nu pot sa cred ca nu recunosti faptul ca ai lovit acel copil” cu „Poate nu-ti mai amintesti ce s-a intamplat din cauza emotiilor pe care le simti acum, dar mai tarziu vom putea sta din nou de vorba sa vedem ce s-a intamplat”, evidentiaza psihologul Irina Petrea.

Sunt momente in care copilul nu-ti va spune adevarul. In acest caz, te poti gandi care este motivul pentru care copilul a recurs la minciuna. „Copiii, atunci cand se simt confortabil si deschisi in relatia cu parintii lor, tind sa spuna mai mult adevarul, in cea mai mare parte din timp”, este de parere Victoria Talwar, profesor asociat la Departamentul de Educatie si Consiliere Psihologica.

In plus, poate veni in ajutor cartea „De ce mint copiii? Cum pot incuraja parintii sinceritatea”, a americanului Paul Ekman, psiholog centrat pe emotii.

Citeste si De ce minte copilul tau?

Autor: Andreea Borcila